Vindecarea cu Sfânta Copie.

Sfanta Copie este un obiect liturgic sfinţit, pe care preotul îl foloseşte în cadrul Proscomidiei, pentru pregătirea darurilor de pîine şi vin, în vederea prefacerii lor în Trupul și Sângele Mântuitorului, în cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, cu ajutorul Sfintei Copii, preotul taie prescurile necesare Sfintei Taine. Molitfelnicul, carte întrebuinţată de slujitorii Sfintelor Altare, cuprinde o rânduiala specială care necesită folosirea Sfintei Copii, numită: "Rânduiala când se face cruce cu Sfânta Copie, la patima vreunei boli." După câte am văzut, de obicei, această rânduială însoţeşte rugăciunile de dezlegare şi molitfele împotriva diavolului. În special, preoţii bătrâni obişnuiesc să săvârşească această scurtă rânduială, în prezent ea fiind prea puţin cunoscută de credincioşi. Rânduiala specială cu Sfanta Copie. Sfânta Copie este un cuţit în forma de suliţă, cu două taişuri. Numele acesteia vine, fie din limba slavonă, de la cuvântul "kopiie", care înseamna "sulița" (la randul sau, cuvantul slavon se trage de la un altul, "kopati", care înseamnă "a taia"), fie din limba greacă, de la cuvantul "kopis", care înseamnă "cuţit". Din punct de vedere simbolic, Sfânta Copie simbolizează suliţa cu care a fost împuns Mântuitorul, după ce a murit pe Cruce, după cum citim în Evanghelie: "Venind ostaşii la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor. Ci unul din ostaşi, cu suliţa, a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut, a mărturisit şi mărturia lui e adevărată" (Ioan 19, 33-35). Pe lânga rolul practic şi semnificaţia simbolică a Sfintei Copii, aflată în permanentă legătură cu Jertfa Mantuitorului, ea nu apare folosită în nici un alt scop. Doar scurta randuială din Molitfelnic aminteşte de folosirea Sfintei Copii în afara rugaciunilor de la Proscomidie. Deoarece rânduiala din Molitfelnic nu este însoşită de nici o lămurire privind modul în care trebuie folosită Sfânta Copie, această rânduială nu este larg răspândită, ea fiind săvârşită astăzi decât de acei preoţi care au preluat-o, prin tradiţie, de la preoţii înaintaşi. Astfel, doar la preoţii mai bătrâni am văzut săvârşirea acestei rânduieli speciale, aproape întotdeauna ea însoţind rugăciuni de dezlegare şi molitfe împotriva diavolului. Dacă luam aminte la cuprinsul rugăciunilor din rânduială, adică la Psalmul 69 şi la cele trei tropare scurte, vedem cum toate acestea cer lui Dumnezeu izbăvire de lucrările duşmanului diavol. În psalmul amintit, ne rugăm, zicând: "Dumnezeule, spre ajutorul meu, ia aminte! Doamne, ca să-mi ajuti mie, grabeşte-Te. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce cauta sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce îmi grăiesc mie rele!" Troparele, care nu sunt nişte rugăciuni tipice pentru bolnavi, amintesc numai de Patimile şi Jertfa Mântuitorului. "Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania şi s-a călcat puterea duşmanului, că nici înger, nici om, ci Tu Însuţi, Doamne, ne-ai mântuit pe noi, marire Tie. / Răscumparatu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tau, pironindu-Te pe Cruce, şi cu suliţa împungându-Te, nemurire ai izvorat oamenilor, Mântuitorul nostru, marire Ţie. / Cu suliţa în coasta Ta împungându-Te, Hristoase al meu, ai eliberat de blestem pe cea plăsmuită din coasta omenească, care se făcu pricina de pierzare tuturor muritorilor." Rugăciunea cu Sfânta Copie este răspândită mai ales în Rusia şi Ucraina, unde, din păcate, au fost semnalate chiar şi cazuri de înşelăciune, asemănătoare celor cu "deschiderea cărţii". Într-una dintre cărţile sale, teologul rus Serghie Bulgakov, aminteşte despre această rânduiala specială cu Sfânta Copie, oferind informaţii care lipsesc din cărţile de cult. Astfel, după ce săvârşeşte Proscomidia, preotul slujitor citeşte rugăciunile din rânduiala însemnată în Molitfelnic, lângă un vas cu apă curată, după care întroduce copia în apă, binecuvântând-o în chipul Sfintei Cruci. Mai apoi, această apă este dată bolnavului, ca binecuvantare, spre tămăduire de boală. La noi în ţară nu am întâlnit practica menţionată de Bulgakov, ci pe cea amintită mai sus, în care preotul rosteşte "rugăciunea cu Copia" împreună cu rugăciunile de dezlegare. Aceste rânduieli speciale trebuie căutate (de credincioşi) şi săvârşite (de preoţi) însă cu credinţă şi cu dragoste de Dumnezeu, iar nu ca pe ceva magic (de credincioşi) sau din pofta de câstig material (de preoţi). De obicei aceste rugaciuni cu Sfanta copie se savarsesc dupa Sfanta Liturghie. AUTOR : Teodor Danalache