Nesfârșita veste minunată a îndumnezeirii !

De la întunecare și până la răsăritul soarelui, de la micile finaluri până la noile, neîntreruptele începuturi, firea umană este tributară altor deveniri, cel mai adesea, așezându-se cuminte într-un șir al cutumelor și deprinderilor cotidianului tălmăcit, apoi răstălmăcit de alții. Părem captivi în gânduri și speranțe de împrumut, adoptăm cu ardoare ceea ce este modern, acceptăm să trăim între limitele unui calapod cât mai actual, iar conceptele vechi, care au luminat existențe și au format caractere, tindem să le respingem din start, sub pretextul desuetudinii. Viitorul pare a deține un făgaș cu totul special, care presupune plecarea la drum, fără bagajele vremurilor care au fost, către doar bănuitele străluciri ale vremurilor care vor veni. Au fost importate serbări noi, cu nume pompos de sărbători și urări care sună mai bine în alte limbi, de circulație internațională. Sărbătorilor tradiționale creștine li s-au adăugat măști contemporane, în culori laicizate, pentru a fi păstrate în circuitul vacanțelor și minivacanțelor, căutându-se, parcă, devierea lor către zări opuse menirii lor, cu un efort greu de înțeles. Și mă gândesc, după mult timp de căutare a sensurilor, că ne lipsește, astăzi, nu neapărat dorința de a păstra, fie și adaptate, conceptele cu adevărat importante, ci simpla cunoaștere a înțelesurilor corecte, reale. În acest caz, neștiința are, probabil, o scuză validă, întrucât spiritul ni se adapă din alte izvoare, specifice vremurilor, iar sursele de informare potrivite au fost așezate într-o nișă deloc adecvată călătoriei spre înțelegere. Nașterea Mântuitorului Hristos a strălucit peste meleaguri foarte asemănătoare, din punct de vedere intelectual și comportamental, cu acelea pe care le vedem zi de zi. O lume în care mulți oameni, prin împrumutul ideilor din alte orizonturi și mimetismul devenit modus vivendi, pierduseră deprinderea așezării propriilor gânduri în cuvinte potrivite, acceptând exercițiul distructiv al vorbelor de-a gata și al comportamentelor croite în consecință. De aceea, pogorârea lui Dumnezeu întru umanitate a constituit, atunci, un prilej al îndepărtării de calp, o șansă minunată de îmbrățișare a Adevărului văzut, simțit, trăit. Iar frumusețea binecuvântării divine a Nașterii constă în faptul că și astăzi, oricând, schimbarea felului nostru de a fi rămâne o posibilitate mereu actuală, dincolo de perisabilele idei la modă, revenite în actualitate cu o mișcare ciclică și uneori deconcertantă. Postul care precede praznicul Nașterii Domnului este o perioadă propice meditației și înțelegerii, privirii către ce a fost și ce este în viața noastră, cu scopul de a contura un viitor potrivit nu înșelătoarelor trăiri de moment, ci așezării de partea corectă a eternității. Este o strădanie de înnoire, de pregătire a firii noastre și a împrejurimilor existențiale pentru clipa în care Pruncul Sfânt este așezat în mijlocul omenirii, pe care o îmbrățișează cu duioșie mântuitoare. Este - trebuie să fie - o succesiune de trăiri profunde, călăuzite de credință către Steaua de la Răsărit. Trăim vremuri complicate, dar când nu au fost așa? Peste adevăratele înțelesuri se așterne o pâclă menită, parcă, să ne îndepărteze de noi înșine. Dar parcurgerea acestui post ne poate aduce, prin mai multă rugăciune și mai puțină afundare în răutatea cotidiană, înțelegerea miracolului pe care îl reprezintă, pentru fiecare dintre noi și pentru toți, dimpreună, sărbătoarea Nașterii Domnului. Nu cea care pare să răzbată din filme sau din tentative muzicale, ci șansa devenirii întru Hristos, a trăirii liniștite, fericite, în Adevăr. Nesfârșita veste minunată a îndumnezeirii. Sursa:https://ziarullumina.ro/opinii/editorial/nesfarsita-veste-minunata-a-indumnezeirii-193743.html

Burnout-ul sau epuizarea de la locul de muncă!

Definit ca epuizare fizică, psihică și emoțio­nală, care apare ca urmare a unui stres cronic la locul de muncă, burnout-ul provoacă un dezechilibru puternic în organism. Psihologul clinician Codruța Marin enumeră printre simptome: fatigabilitatea excesivă, insomnie, cefalee, dureri musculare, dezechilibre gastro-intestinale și scăderea imunității. La nivel cognitiv, apar idei de incompetență, lipsă de valorizare și stimă de sine scăzută, ceea ce duce la izolare socială, neasumarea de res­pon­sabilități, înstrăinarea față de propria activitate și față de colegi. Se vorbește tot mai mult, în zilele noastre, despre burnout sau epuizarea fizică, psihică și emoțională pe care o resimt anumite persoane din cauza a prea multor ore lucrate sau a stresului pe care nu reușesc să-l gestioneze corect la locul de muncă. În spațiul public au fost lansate atenționări în privința burnout-ului cadrelor medicale, a profesorilor, dar și a altor categorii de profesii care implică responsabilități mari, gestionarea unor acțiuni și relații complexe cu resurse puține, impunerea unor termeni-limită nerealiști etc. „Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, burnout-ul este definit ca epuizare survenită în urma expunerii prelungite la stresul cronic de la locul de muncă. Atunci când stresul ocu­pațional nu este gestionat cu succes, apare un dezechilibru care afectează individul în ansamblul său. Astfel, apar semne și simptome atât la nivel fizic, cât și emoțional, cognitiv și comportamental. Cel mai important semn este fatigabilitatea excesivă, care poate fi însoțită de insomnie, cefalee, dureri musculare, dezechilibre gastro-intestinale, scăderea imunității. Epuizarea profesională are ca efect scăderea randamentului în muncă, ceea ce favorizează apariția simptomatologiei la nivel emoțional caracterizată prin tristețe, neajutorare, anhedonie și autodevalorizare. La nivel cognitiv, apar idei de incompetență și stimă de sine scăzută, ceea ce determină persoana să adopte un comportament evitant, de izolare socială, să nu își mai asume responsabilități, să se înstrăineze față de activitatea sa, colegi și instituție. Din cauza epuizării, pragul de toleranță la diverși factori activatori scade, persoana aflată în burnout devenind adesea agresivă, chiar cinică”, a explicat psihologul clinician Codruța Marin Specialiștii atrag atenția că simptomele burnout-ului apar după o perioadă îndelungată de timp în care o persoană a fost expusă la un stres cronic intens. Înainte de a ajunge la colaps fizic, psihic și emoțional, persoana în cauză va nega problemele cu care se confruntă din dorința de afirmare profesională, își va neglija nevoile personale muncind și mai mult, se va izola de grupurile sociale și chiar de familie, dar nu va putea evita situațiile conflictuale cu colegii de serviciu și cu unii membrii ai familiei, considerându-se neînțeleasă și devalorizată. Lipsa de satisfacție, de mulțumire și de împlinire față de activitățile pe care le desfășoară are un rol important în accentuarea stării de epuizare, căci atunci când o persoană nu este valorizată, deși face eforturi peste măsură, întregul său sistem psihic se dezorganizează și are nevoie de sprijin pentru a-și reveni. Cumul de factori care contribuie la burnout Psihologul Codruța Marin subliniază că burnout-ul este efectul unui cumul de factori: „Studiile de specialitate au arătat că există o legătură directă între burnout și anumite trăsături de personalitate. Astfel, persoanele extravertite, conștiincioase, ambițioase, competitive, perfec­țio­niste, cu nevoie mare de control și standarde înalte, ajung să își epuizeze resursele fizice și psihice pentru a-și îndeplini obiectivele. Acestea adoptă un stil de muncă intensiv în care își neglijează nevoile primare de alimentație și somn, nu mai acordă timp familiei, amână și în final renunță la momentele de relaxare și de socializare. În ciuda sacrificiilor făcute, obiectivele nu sunt îndeplinite, apare sentimentul de ine­ficiență, de izolare socială și gol interior. Persoana în cauză atribuie și mai multe resurse pentru îndeplinirea obiectivelor, activându-se un cerc vicios ce va întreține epuizarea, până când persoana intră în colaps. În afară de factorii interni, burnout-ul poate fi favorizat de relațiile dificile de la locul de muncă sau de o organizare deficitară a companiei ce pune presiune pe angajați prin cerințe suplimentare și termene- limită nerealiste. Astfel, sub amenințarea pierderii locului de muncă, angajatul va fi dispus să lucreze peste program, să-și neglijeze nevoile și să ajungă la epuizare”. Specialiștii vorbesc despre trei tipuri de burnout, primul poate fi identificat la nivel personal fiind determinat de perfecționismul exagerat și trasarea de standarde extrem de ridicate, al doilea tip de burnout este cel interpersonal, cauzat de relații conflictuale și tensionate cu colegii de serviciu și cu unii membri ai familiei, iar cel de-al treilea este numit burnout organizațional și formulează cerințe nerealiste de la angajați, cărora le dă de înțeles că își vor pierde locul de muncă dacă nu îndeplinesc cerințele impuse. Pentru că burnout-ul este un fenomen ocupa­țional, pentru a nu ajunge în starea de epuizare este util să nu ne identificăm cu munca pe care o realizăm și să ne amintim că există viață după serviciu. De aceea e necesară o graniță clară între muncă și viața personală, pentru că organismul are nevoie de odihnă necesară refacerii, dar și de timp liber de relaxare, socializare pentru creșterea stării de bine. Consult de specialitate în situație de burnout Unele persoane sunt mai predispuse la burnout din cauza unor moșteniri genetice sensibile sau din pricina unor probleme familiale, cum ar fi decesul unei persoane dragi, o traumă sau un divorț. Pentru persoanele perfecționiste, cele cu capacitate redusă de adaptare la stres și care au o nevoie mare de a deține controlul, psihologul clinician Codruța Marin spune că „practicarea deconectării totale de locul de muncă în timpul weekendurilor și al concediilor de odihnă oferă organismului șansa de a trăi experiențe noi, plăcute prin care să se încarce cu energie pozitivă. În cazul în care locul de muncă favorizează apariția burnout-ului fie prin modul de organizare, fie prin mediul ostil, este necesară comunicarea asertivă a nevoilor, negocierea termenelor presante, prioritizarea sarcinilor și în ultimă instanță găsirea unui nou loc de muncă. Persoanelor aflate în burnout le recomand să apeleze de urgență la îngrijire medicală. În plus, în cazul în care apare ideația suicidară ca modalitate de evadare, este necesar un consult psihiatric. De asemenea, este nevoie de intervenție psihologică pentru conștienti­zarea factorilor care au contribuit la apariția burnout-ului, pentru identificarea resurselor proprii, cu scopul depășirii situației, dar și pentru dobândirea de noi abilități de relaxare și autoreglare emoțională, de comunicare asertivă a nevoilor și de rezolvare a problemelor”. Credința în Dumnezeu, rugăciunea, participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, spovedania regulată, precum și păstrarea legăturii cu un preot duhovnic poate ajuta o persoană aflată în situație de burnout. Prin raportare la viața veșnică „obiectivele de la locul de muncă cad în plan secund și devin doar un mijloc pentru a obține cele necesare familiei. Spovedania este o ocazie de introspecție, iar cu ajutorul părintelui duhovnic poți înțelege ce anume te determină să muncești până la epuizare și care este modalitatea potrivită de raportare la muncă. De asemenea, comunitatea formată în jurul bisericii poate oferi sprijin emoțional și social, iar rugăciunea poate ajuta la calmarea minții și la reconectarea cu Dumnezeu. Astfel, înțelegem că nu suntem singuri pe acest drum”, a completat psihologul. Sursa: https://ziarullumina.ro/societate/psihologie/burnout-ul-sau-epuizarea-de-la-locul-de-munca-193843.html

⭕ LIVE: Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie – Catedrala Patriarhală din Buc...

SURSA: DOXOLOGIA.

Rugaciune pentru bolnavi.

Sfinte Ierarh marturisitor, invatatorule al adevarului si doctore fara de arginti Luca, tie plecam genunchii sufletului si ai trupului si cazind la cinstitele si tamaduitoarele tale moaste pe tine te rugam precum fii pe tatal lor; auzine pe noi, pacatosii, cinstite parinte, si du rugaciunea noastra la milostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai inaintea Lui dimpreuna cu sfintii toti. Credem ca ne iubesti cu aceasi dragoste cu care ai iubit pe fratii tai cand vietuiai in aceasta lume. Mestesugul doctorilor stapanind, in multe randuri cu ajutorul harului suferintele celor bolnavi ai vindecat, iar dupa cinstita ta adormire, Stapanul tuturor a aratat moastele tale izvor de tamaduire; ca felurite neputinte se vindeca si putere se daruieste celor ce cu evlavie le saruta si cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugam cu caldura tie, celui care ai primit harul tamaduirilor; pe fratele nostru si/sau sora noastra,(Numele)cei bolnav si cumplit inviforat de suferinta cerceteaza-l si vindeca de neputinta ce-l stapaneste. Cu totul cinstite si preasfinte Parinte Luca, nadejde a celor bolnavi, care zac in patul durerii, nu uita de fratele nostru/sora nastra si daruieste-i vindecare, iar noua tuturor cele spre bucurie, ca si noi dimpreuna cu tine sa slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh. O Dumnezeire si O Imparatie, acum si pururea si in vecii veciilor. Amin. ( Rugaciunea catre Sfantul Luca al Crimeei facatorul de minuni)

Citate de la Sfintii Parinti 1. CUVANT LA SFINTII MUCENICI.

"Uitand-une la sfintii acestia, la acesti atleti curajosi si plini de rabdare, care ne-au fost dati ca luminatori, sa ne calauzim viata dupa statornicia si rabdarea lor... . Stiind, dar iubitilor, ca toti prietenii lui Dumnezeu au avut parte de o viata grea, aspra, si plina de nenumarate dureri, sa nu cautam o viata lesnicioasa, stricata si plina de tihna, ci una aspra, chinuita, plina de necazuri, plina de stramtorari..."(Sf. Ioan Gura de Aur)

Prețuiți fiecare clipă a vieții! – Pr Valerian Pâslaru

Sursa: Youtube

Părintele Valerian Pâslaru: Vreți liniște?

Sursa: Yutube