PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA PRIMA DUMINICĂ A
POSTULUI NAȘTERII DOMNULUI DIN ANUL 2024 PRIVIND ÎNSEMNĂTATEA „ANULUI OMAGIAL AL
PASTORAȚIEI ȘI ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR” ȘI A „ANULUI COMEMORATIV AL TUTUROR
SFINȚILOR TĂMĂDUITORI FĂRĂ DE ARGINȚI”, ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ȘI PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI
DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ,
HAR, BUCURIE ȘI PACE DE LA DUMNEZEU TATĂL, FIUL ȘI SFÂNTUL DUH, IAR DE LA NOI
PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI!
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024, în Patriarhia
Română, ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ
al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Grija pentru cei bolnavi este
poruncă evanghelică și condiție a mântuirii, fiind unul dintre criteriile
esențiale după care ne va judeca Dumnezeu. Hristos Domnul ne cere să îi vizităm
pe cei aflați în boală și în suferință, să îi ajutăm după putere și să îi
încurajăm cu inimă bună și cu nădejde în marea milă și putere a lui Dumnezeu.
Postul Nașterii Domnului, care tocmai a început, aduce nădejdea și bucuria
venirii în lume a Mântuitorului Hristos ca Prunc, Dumnezeu și Om, oferindu-ne
modelul desăvârșit de curăție și rugăciune al Maicii Domnului, precum și „chipul
blândeților” Sfântului Ierarh Nicolae, cel milostiv și aducător de daruri.
Dreptmăritori creștini,
La începutul creației, „a privit Dumnezeu toate câte a
făcut și iată erau bune foarte” (Facerea 1, 31), însă, ulterior, neascultarea
lui Adam și a Evei față de porunca divină a adus moartea și boala în lume
(Facerea 3, 16-19). Omul, care a fost creat în Rai după chipul lui Dumnezeu și
care fusese împodobit cu toată virtutea, primind de la Creatorul său toate
darurile spirituale și materiale, a cunoscut, în urma păcatului, durerea
separării de Dumnezeu. Astfel, cea dintâi suferință pe care omul a îndurat-o a
fost ieșirea din relația de armonie și apropiere cu Dumnezeu și alungarea din
Rai, unde trăia în mijlocul unei creații pline de Duhul dumnezeiesc. Sfântul
Grigorie de Nyssa evidențiază acest adevăr atunci când afirmă că „cel zidit spre
nemurire a fost desfăcut de moarte, iar cel ce petrecea în desfătarea Raiului a
fost strămutat în acest loc al bolilor și al durerilor”1 . Așadar, boala,
suferința și moartea nu au fost create de Dumnezeu: „Dumnezeu nu a făcut moartea
și nu se bucură de pieirea celor vii [...], dar prin invidia diavolului moartea
a intrat în lume” (Înțelepciunea lui Solomon 1, 13; 2, 24). Atât boala, cât și
suferința sunt realități care pun în evidență slăbiciunea și fragilitatea omului
separat sau înstrăinat de Creatorul său prin neascultare. Din acest motiv,
adeseori, în cărțile Vechiului Testament, atunci când se amintește de boală, de
suferință și de moarte, nădejdea oamenilor este îndreptată către Dumnezeu și
către ajutorul Lui. Psalmistul David se roagă pentru vindecarea de neputințe:
„Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat
oasele mele” (Psalmul 6, 2), și tot psalmistul confirmă ajutorul primit de la
Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine și m-ai vindecat”
(Psalmul 29, 2). În Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, se recomandă
ca, „în boala ta, să nu fii nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului și El te va
tămădui” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 38, 9), pentru că „El înalță sufletul și
luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare” (Înțelepciunea lui Isus
Sirah 34, 19). Din exemplul dreptului Iov învățăm că „omul își naște singur
suferința” (Iov 5, 7), dar și faptul că „pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin
nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură” (Iov 36, 15). Prin
urmare, Dumnezeu nu este creatorul suferinței. El, însă, aduce vindecare în omul
slăbit de păcat, căruia îi oferă harul Său pentru a putea suporta greutățile
vieții. De aceea, psalmistul amintește că „aproape este Domnul de cei umiliți la
inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui” (Psalmul 33, 17). Faptul că
Dumnezeu este „Doctorul sufletelor și al trupurilor” reiese, în special, din
cuprinsul Sfintelor Evanghelii. Ele ne prezintă activitatea Mântuitorului Iisus
Hristos, Care „străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor,
propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința
în popor” (Matei 9, 35). În Noul Testament, bolnavii cer 1 Sf. Grigorie de
Nyssa, Despre Fericiri, Cuvântul III, în colecția Părinți și Scriitori
Bisericești, vol. XXIX, trad. pr. prof. Dumitru Stăniloae, pr. Ioan Buga, Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982,
p. 354. 3 vindecare de la Domnul Iisus Hristos, iar ucenicii Lui vindecă și ei,
însă cu puterea dată lor de Dumnezeu. Numărul mare al vindecărilor săvârșite
confirmă predica Mântuitorului și proclamă puterea și prezența plină de
compasiune a lui Dumnezeu-Omul între oameni. Învățătura lui Hristos și
vindecările Sale sunt întotdeauna unite în cea mai profundă formă, alcătuind un
singur mesaj de speranță și mântuire. Vindecările pe care Domnul Hristos le
înfăptuiește sunt semne ale iubirii Sale milostive nesfârșite. Prin aceste
vindecări, El arată că Împărăția lui Dumnezeu este aproape de oameni și ne ajută
să înțelegem că adevărata și cea mai profundă boală a omului este absența
comuniunii lui cu Dumnezeu, Izvorul iubirii. Numai comuniunea cu Dumnezeu ne
poate oferi adevărata vindecare și viață autentică. Evenimentul central care dă
mărturie despre iubirea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu rămâne Jertfa
de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Prin întruparea lui Hristos, Dumnezeu
a ales să devină om și să împărtășească suferințele omenirii, culminând cu
moartea Sa pe Cruce. El este Cel despre Care prorocul Isaia a spus: „Acesta
neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat” (Matei 8, 17; Isaia
53, 4).
Prin ascultarea Sa până la moarte, Hristos Domnul a vindecat păcatul
neascultării protopărinților Adam și Eva (cf. Filipeni 2, 8). Crucea lui Hristos
este și mărturia faptului că Dumnezeu a intrat în istoria umană pentru a suferi
alături de noi și pentru a ne mântui. Prin moartea și Învierea Sa, Hristos oferă
un nou sens suferinței, care nu este văzută ca fiind un scop în sine, ci o
realitate care, deși dificilă și dureroasă, poate deveni o cale de despătimire,
de maturizare duhovnicească și de apropiere de Dumnezeu. Învierea lui Iisus
Hristos din morți este dovada biruinței Sale asupra păcatului și morții, deci și
asupra bolii și a suferinței (cf. Ioan 11, 25). Dacă moartea este înțeleasă ca o
consecință a păcatului, Învierea este restaurarea vieții și biruință asupra
suferinței. Învierea lui Hristos este începutul unei noi creații, în care
moartea, boala și suferința nu mai au putere asupra omului credincios. Deși în
această lume materială omul continuă să experimenteze boala, suferința și
moartea, Învierea lui Hristos mărturisește o vindecare completă a omului la
sfârșitul veacurilor. De aceea, în Biserică, Hristos Însuși este medicament, iar
Sfânta Euharistie este leac pentru tămăduirea sufletului și a trupului, spre
iertarea păcatelor și viața de veci (cf. Ioan 6, 54). După Înălțarea
Mântuitorului la cer, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra ucenicilor, dăruindu-le
puterea de a duce mai departe lucrarea Sa de vindecare și mântuire. Duhul Sfânt
lucrează în Biserică prin Sfintele Taine în inimile credincioșilor,
vindecându-i, întărindu-i și călăuzindu-i pe calea mântuirii. În acest context,
slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna și datoria clericilor de a se
îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos:
„Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși,
pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Prin
lucrarea Duhului Sfânt în lume, în special prin Sfintele Taine, slujitorii
Bisericii continuă misiunea la care au fost trimiși de Hristos, vindecând și
alinând suferințele nenumăraților bolnavi. Pe lângă rugăciune și încurajare, în
Biserică, pastorația bolnavilor se realizează și prin așezăminte
social-filantropice.
Din cele 884 de servicii sociale și medicale pe care le
desfășoară unitățile de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, 90 sunt
destinate bolnavilor, numărul beneficiarilor acestor servicii fiind 39.439
pacienți. Iubiți credincioși, Viața creștină trăită după rânduielile Bisericii
este mijloc de a ne feri de păcat, dar și modalitate de a preveni boala.
Rugăciunea, postul, cumpătarea și milostenia nu sunt doar obligații morale ale
creștinului, ci și metode și remedii prin care cultivăm, cu ajutorul harului
dumnezeiesc, o viață fizică și spirituală sănătoasă. Biserica se roagă pentru
sănătatea și mântuirea oamenilor. Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
arată că, prin Sfânta Taină a Maslului, „se cer împreună: tămăduirea trupului,
iertarea de păcate și curățirea sufletului de păcate. Sălășluirea Duhului are
mai ales scopul curățirii de păcate și al tămăduirii de patimi și al ridicării
omului la o viață de sfințenie, de slujire curată a lui Dumnezeu”. Totodată,
în Biserică, cei aflați în boală și în suferință primesc ocrotirea și ajutorul
Maicii Domnului și a tuturor sfinților. Sfinții sunt mijlocitori și purtători ai
harului divin, iar prin viața lor plină de sfințenie și rugăciune, devin
mijloace prin care Hristos revarsă binecuvântări asupra oamenilor. Sfinții nu
acționează prin propria lor putere, ci prin puterea lui Dumnezeu, care lucrează
prin ei. De aceea, sfinții sunt considerați mărturii vii ale iubirii și
îndurării lui Hristos față de lume. În mod special, atunci când este vorba
despre boală și suferință, Biserica amintește și îi cinstește pe Sfinții
tămăduitori fără de arginți, cunoscuți pentru darul lor de a vindeca pe cei
bolnavi, prin puterea harului dăruit lor de Dumnezeu. Ei sunt numiți „fără de
arginți” deoarece nu au primit vreo răsplată materială pentru serviciile lor,
asemănându-se în acest fel cu apostolii, care au transmis mesajul Evangheliei și
au făcut minuni fără să ceară ceva în schimb. Acești sfinți tămăduitori au fost
medici sau vindecători care și-au dedicat viața atât slujirii aproapelui, cât și
slujirii lui Dumnezeu. Ei au vindecat atât trupurile oamenilor, cât și sufletele
acestora, cultivând credința în Dumnezeu și transmiterea iubirii creștine.
Pentru a-i cinsti pe acești vindecători minunați, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept Anul comemorativ al tuturor
Sfinților tămăduitori fără de arginți. Primul medic al Bisericii apostolice pe
care îl amintește Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale este „Luca, doctorul
cel iubit” (Coloseni 4, 14), adică Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, autorul
Evangheliei a treia și al cărții Faptele Apostolilor. Tot în cartea Faptele
Apostolilor, citim despre Apostolii Petru și Pavel, care au vindecat bolnavi în
numele lui Hristos (Faptele Apostolilor 3, 6; 9, 34). 2 Pr. Dumitru Stăniloae,
Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, în coll. Opere complete, vol. XII, Ed.
Basilica, București, 2018, p. 213.
În aceeași perioadă de început a creștinismului, o altă tămăduitoare a fost și Sfânta Mare Muceniță Tecla, cea întocmai cu apostolii, ucenică a Sfântului Apostol Pavel. Din primele patru secole sunt și cei doisprezece Sfinți doctori fără de arginți pomeniți liturgic
la Proscomidie: Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae, Samson și
Diomid, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon, alături de alți sfinți tămăduitori
din primele secole: Sfântul Grigorie Taumaturgul, Sfântul Ierarh Spiridon,
Sfântul Ierarh Partenie de Lampsakos, Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul
Antiohiei, sau de alți mari sfinți taumaturgi mai recenți, dar foarte iubiți de
credincioși, precum: Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, Sfântul Ierarh Luca,
Arhiepiscopul Crimeei, Sfântul Gherasim din Kefalonia sau Sfântul Cuvios
Nichifor Leprosul. Toți acești sfinți tămăduitori ai Bisericii oferă speranță
celor fără de speranță, dăruiesc vindecare acolo unde medicii nu pot vindeca
boli grele. Sfinții taumaturgi, ca membre ale Trupului tainic al lui Hristos, Îl
fac cunoscut lumii pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Doctorul cel Mare, care le-a
dăruit și lor darul vindecărilor, așa cum învățăm din imnografia Bisericii: „Ce
vă vom numi pe voi: Doctori ce vindecați sufletele și trupurile, tămăduitori de
patimi nevindecate, care în dar tămăduiți pe toți, luând darurile de la
Mântuitorul Hristos, Cel Ce dăruiește nouă mare milă”3 . Minunile de vindecare
realizate prin sfinți sunt mărturii ale puterii divine, dar și îndemnuri la
credință. În majoritatea cazurilor, Mântuitorul i-a vindecat pe cei care veneau
la El cu credință. În acest context, minunile realizate prin sfinți sunt o
chemare adresată oamenilor de a-și întări credința și de a se apropia de
Dumnezeu. Vindecările miraculoase sunt un semn că Hristos lucrează în lume și că
Biserica este vie, animată de puterea Duhului Sfânt, mântuirea fiind cea mai
importantă vindecare. Iubiți frați și surori în Domnul, Chiar dacă pe parcursul
întregului an 2024, Biserica, prin slujitorii și credincioșii săi mireni, s-a
străduit să aducă, mai mult decât în anii precedenți, mângâiere și alinare
persoanelor aflate pe patul durerii și al neputinței, perioada care urmează, cea
a Postului Nașterii Domnului, reprezintă un bun prilej pentru a înmulți
dragostea și mila creștină. De aceea, și în acest an, ne adresăm preoților și
credincioșilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a
organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate și la centrele eparhiale, colecte
de alimente, haine și medicamente. Acestea vor fi distribuite celor aflați în
suferință și în lipsuri, familiilor defavorizate, cu mulți copii, bătrânilor și
persoanelor singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în
mediul rural. 3 „Slava Stihoavnei” de la Vecernia la prăznuirea Sfinților și
făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți, Cosma și Damian, din Asia, luna
noiembrie, ziua întâi”, în Mineiul pe noiembrie, Ed. Institutului Biblic și de
Misiune Ortodoxă, București, 2017, p. 9. 6 Fiind încredințați că veți arăta și
în acest an dărnicie creștină și veți răspunde cu dragoste chemării noastre
părintești în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulțumim
pentru generozitatea arătată în anii precedenți și vă reamintim cuvintele
Domnului Iisus Hristos: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei
5, 7). Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii,
din țară și din străinătate, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i de
tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și a
poporului român de pretutindeni. Cu multă bucurie, vă îmbrățișăm părintește și
vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și
dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu
toți!” (2 Corinteni 13, 13).
† Daniel,
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan,
Arhiepiscopul Iașilor
și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
† Laurenţiu,
Arhiepiscopul Sibiului
și Mitropolitul Ardealului
† Andrei,
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului
și Clujului și Mitropolitul Clujului,
Maramureșului și Sălajului
† Irineu,
Arhiepiscopul Craiovei
și Mitropolitul Olteniei
† Ioan,
Arhiepiscopul Timișoarei
și Mitropolitul Banatului
† Petru,
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei
și Exarh al Plaiurilor
† Iosif,
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale
și Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale și Meridionale
† Serafim,
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Germaniei, Austriei și Luxemburgului
și Mitropolitul Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae,
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Statelor Unite ale Americii
și Mitropolitul Ortodox Român
al celor două Americi
† Nifon,
Arhiepiscopul Târgoviștei,
Mitropolit onorific
și Exarh Patriarhal
7
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu,
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
† Calinic,
Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian,
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,
Arhiepiscopul Aradului
† Ignatie,
Episcopul Hușilor
† Lucian,
Episcopul Caransebeșului
† Sofronie,
Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,
Episcopul Ortodox Român
al Maramureșului și Sătmarului
† Nicodim,
Episcopul Severinului și Strehaiei
† Antonie,
Episcopul de Bălți
† Veniamin,
Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincenţiu,
Episcopul Sloboziei și Călărașilor
† Andrei,
Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction,
Episcopul Alexandriei și Teleormanului
† Ambrozie,
Episcopul Giurgiului
† Sebastian,
Episcopul Slatinei și Romanaților
† Visarion,
Episcopul Tulcii
† Petroniu,
Episcopul Sălajului
† Nestor,
Episcopul Devei și Hunedoarei
† Ieronim,
Episcopul Daciei Felix
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei,
Episcopul Ortodox Român
al Spaniei și Portugaliei
† Macarie,
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail,
Episcopul Ortodox Român
al Australiei și Noii Zeelandeul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistriţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,
8
† Ioan Casian,
Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul,
Episcop-vicar patriarhal
† Paisie Sinaitul,
Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Nichifor Botoșăneanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistriţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Timișoarei
† Marc Nemţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale
† Nectarie de bretania,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române a Europei Occidentale
și Episcop ales al Episcopiei Ortodoxe
Române a Irlandei și Islandei
† Sofian Brașoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române a Germaniei,
Austriei și Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureșului și Sătmarului
† Gherontie Hunedoreanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei
Devei și Hunedoarei
† Atanasie de Bogdania,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Italiei și Arhiepiscop ales
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Marii Britanii și Irlandei de Nord
† Teofil de Iberia,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Spaniei și Portugaliei
