Materiale şi tehnici de lucru.

Materiale şi instrumentele necesare pentru realizarea pictării icoanei vom avea nevoie; - În primul rând cel mai des folosite sunt, creioanele cu mina de grafit: . creioanele Marca HB (duritate medie) . creioanele marca H (tari) . creioanele marca B (2B,3B,4B,6B,)(sunt moi), Creioanele sunt folosite pentru realizarea (schiţelor) desenului icoanei - cu respectivele valoraţii (procedeu artistic datorită căreia se poate reda în pictură iluzia volumului prin efecte de valoare; acestor trei dimesiuni ale obiectelor a distanţei dintre ochi şi obiecte şi reliefului acestora),contrast(lumini,umbre). - Hârtie de calc şi foi de hârtie pe care va fi transferat desenul; - Riglă. Folosită pentru tragerea liniilor drepte, această riglă nu trebuie să fie elastică, ci trebuie să fie dintr-un lemn tare. Dedesubtul riglei putem lipi pânză (ca nişte ridicături) pentru ca, atunci când o folosim, să o putem aplica direct pe icoane, fără să ne mai facem griji că vom deteriora culorile insuficient uscate. - Pensule. În iconografie se folosesc pensule din păr de veveriţâ, zibelină, etc., rotunjite sau conice, de numere diferite. Pensula trebuie să aibă un vârf ascuţit în două trei fire. Dacă firele au fost retezate sau rupte, atunci pensulele nu mai sunt bune pentru lucru. Alegerea pensulelor pentru pictură în tempera va fi adaptată, desigur, într-o anume măsură, la dimensiunea şi tipul picturii, însă indiferent dacă pensulele sunt mari sau mici, drepte sau cu vârf din păr de porc sau de samur, ele trebuie să fie făcute să ţină o anume cantitate de culoare şi pe care să o lase în timpul pictării la fel de liber şi de continuu după cum un stilou lasă cerneală. Aceasta înseamnă că perii sau ţepii trebuie să fie in deajuns de lungi şi bine strânşi la vârf, aşa încât curba naturală a părului să formeze un rezervor între capete. Cu o pensulă mică poţi lucra oricât de minuţios sau în linii mari doreşti. Pentru un începător, pensulele mici reprezintă în mod obişnuit un avantaj. Merită să cumperi cele mai bune pensule şi să le porţi de grijă. Oricine lucrează mult pictură în tempera va căuta să aibă la îndemână o bună provizie din aceste pensule. Este recomandabil, atunci când pictezi, să foloseşti pentru fiecare amestec o pensulă proaspătă. Nu este neapărat necesar, poţi să pictezi şi cu o singură pensulă. Este însă o idee mult mai bună să foloseşti multe pensule, astfel încât tonurile să fie păstrate separtat şi să nu fie nevoie să-ţi speli întruna pensula în timp ce lucrezi. Pe de altă parte, pensulele se vor uza mai încet şi mai uniform. - Ac. În scopul păstrării desenului, care mai apoi se acoperă în întregime cu culoare, uneori se "grafiază", adică se execută o zgârâietură subţire pe contur sau in acele locuri în care va fi o culoare închisă, care va acoperi deplin liniile desenului. "Grafia"/ "incizia" se execută cu un ac mare de cusut, bine ascuţit şi montat într-un lemn-mâner. - Ou pentru prepararea emulsiei de ou.Cu emulsie de ou se prepară culorile de tempera naturală şi cu aceasta se diluează în timpul lucrului culorile de tempera( atât cea naturală cât şi cea artificială). -Culorile folosite în iconografie. Acestea pot fi uscate pigmenti(prafuri)sau artificiale, gata preparate. Bibliografie: Monahia Iuliania, Truda Iconarului, Editura Sofia,Bucureşti - 2001 Daniel V. Thompson Jr., Practica picturii în tempera, Editura Sofia, Bucureşti-2004/ Culegere: Alexei Elena, Arta Sacra, .

Sf. Parascheva si Sf. Teodora

Autor: Alexei Elena,

Desen Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Novac Ruslana

Desen Buna Vestire.

Ciolan Daniel ( desen creioane acuariabile)

Desen Botezul Domnului nostru Iisus Hristos.

Suvac Dumitrita

Desen Botezul Domnului nostru Iisus Hristos

Ciolan Daniel

Iconografia bizantină - artă sacră.

Iconografia bizantină este o artă sacră. Este o artă duhovnicească, în esenţă şi în aspiraţie. Are şapte funcţii: (1) să desăvârşească frumuseţea unei biserici cu o frumuseţe care poartă amprenta sfinţeniei; (2) să ne instruiască în cele ceţin de credinţa creştină ortodoxă; (3) să ne aducă aminte de această învăţătură; (4) să ne înalţe la prototipuri, la sfinţii înfăţişaţi pe icoane; (5) să ne îndemne să-i urmăm în virtuţi; (6) să ne ajute să ne schimbăm, să ne sfinţim; (7) să slujească drept mijloc de închinare către Dumnezeu şi de venerare a sfinţilor Lui. Această artă este religioasă nu numai în conţinut, ci şi ca modalitate de expresie. Există opere de artă, ca multe dintre cele renascentiste, cu subiect religios, dar secularizate ca expresie artistică cu duh lumesc. Herbert Read, eminent estetician şi critic de artă englez, a caracterizat arta sacră bizantină ca fiind "cea mai curată formă de artă religioasă pe care a cunoscut-o creştinismul". Nici o altă tradiţie sau şcoală de pictură creştină nu a egalat în spiritualitate iconografia bizantină. În icoană este exprimat, prin imaginini, unicul şi nestrămutatul adevăr bisericesc şi de aceea este de neapărată trebuinţă ca acest adevăr să-l păzim şi săl păstrăm neântinat. Denaturările sunt întroduse în icoană din neândemânarea, necunoaţterea sau samavolnicia plină de obrăznicie a iconarului care neavând frica cea bună, se depărtează de la tradiţia iconografică şi strecoară în chipul bisericesc "înţelepciunea sa, înţelepciunea trupului". Biserica socoteşte că icoana poate fi alcătuită şi zugrăvită bisericeşte doar de "măini curate"; de aceea, Sinodul celor o sută de capete(de capitole) al Bisericii Ruse porunceşte iconarului să cinstească îndatoririle vituoase: iconarul trebuie să fie " smerit,blînd, evlavios, să nu grăiască în deşert, să nu râdă, să nu fie arţăgos, invidios,beţiv, hoţ, ucigaş, să păzească plin de toată grija curăţia trupească şi sufletească. Şi trebuie adeseori pictorii la părinţii duhovniceşti să se sfătuiască în toate cu ei şi să se spovedească şi după îndrumarea şi învăţătura părintească să trăiască plini de smerenie, în post, în rugăciune şi în înfrânare" Caci Sfântul Vasile cel Mare zice: "nu ne închinăm în rugăciune chipului zugrăvit, ci ne înălţăm către Prototip". BIBLIOGRAFIE: 1.Monahia Iuliania,TRUDA ICONARULUI, Edit. Sofia, Bucureşti, 2001. 2. Constantine Cavarnos,GHID DE ICONOGRAFIE BIZANTINĂ, Edit. Sofia, Bucureşti,2005.