Sfinţii Părinţi despre Sfintele icoane!

"Când intrăm într-o biserică ortodoxă ne trezim înconjuraţi de icoane şi sfinţi. Există mai multe explicaţii pentru această realitate, dar cea mai profundă mi se pare aceasta: icoanele Sfinţilor de pe pereţii bisericilor sunt Albumul nostru de familie. Fiecare familie, fiecare neam şi popor îşi păstrează şi respectă cu cinste biografiile şi portretele celor mai renumiţi şi mai iubiţi cetăţeni ai lor. Ortodocsii nu sunt doar din acelaşi neam ("Noul Israel"), ci şi din aceeaşi familie, care este casa Dumnezeului Celui Viu. Sfinţii ale căror icoane ne privesc de pe pereţii bisericilor sunt fraţii noştri şi surorile noastre mai mari, strămoşii noştri întru credinţă."(Arhiepiscop Lazar Puhalo, "Icoana ca Scriptură") "Pentru că unii ne hulesc că ne închinăm şi cinstim icoana Mântuitorului şi a Stăpânei noastre şi încă a celorlalţi sfinţi şi slujitori ai lui Hristos, să audă că dintru început Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său. Pentru care motiv, oare, ne închinăm unii altora, dacă nu pentru motivul că suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu? După cum spune grăitorul de Dumnezeu Vasile cel prea renumit în cele dumnezeieşti "cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei". Dar originalul ei este cel înfăţişat în icoană, cel după care se face icoana. Ieşire 25,40; Evrei 8,5. (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica) "Odinioară Dumnezeu Cel fără de trup şi fără formă nu era în nici un fel reprezentabil. Dar astăzi, când Dumnezeu s-a arătat în trup şi a trăit printre oameni, eu înfăţişez ceea ce se vede în Dumnezeu. Eu nu venerez materia, ci Îl venerez pe Creatorul materiei, care pentru mine sa făcut trup, şi-a asumat viaţa în materie şi prin mijlocirea materiei a făcut cu putinţă mântuirea mea". (Sfântul Gherman patriarhul Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin) "Astfel, atunci când vedem icoanele sfinţilor ca pe propriul album de familie, portretele duhovniceşti ale celor mai desăvârşiţi şi mai vrednici înaintaşi ai noştri, fie ei ruşi, eschimoşi, sârbi, greci,sau chinezi, ajungem să înţelegem pe deplin cuvintele pauline şi ale lui Hristos care ne spun că Dumnezeu este Tatăl nostru. Încă odată se dovedeşte credincioşia icoanelor faţă de Sfânta Scriptură, căci icoanele sfinţilor, văzute ca albumul nostru de familie, îndreptăţesc cuvintele Apostolului: " Deci dar nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos".Efeseni 2,19-20 (Arhiepiscop Lazăr Puhalo)

Invidia celor de langa tine - Mitropolit Bartolomeu Anania (2005)

Sursa/ Youtube

Biserica, educația și lupta pentru viață!

"De la Sfinții Chiril și Metodie, de-a lungul secolelor, crearea de școli a mers mână-n mână cu predicarea Evangheliei. Dar nu m-am gândit până acum că susținerea unei educații corecte din punct de vedere moral poate fi de fapt un act de protejare a vieții! Este nevoie să deschidem mai multe școli care să prezinte întreaga viziune ortodoxă, copiilor noștri și societății. Și dacă tot suntem ortodocși, de ce să nu susținem în mod constant una dintre instituțiile noastre de învățământ ortodoxe?” Elevi la Şcoala "Varlaam Mitropolitul" din Iaşi, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei Pe un blog ortodox, pr. Ernesto M. Obregon, preot la o biserică ortodoxă greacă din America de Sud aduce în atenția cititorilor un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din care reiese, printre altele, că o bună strategie pentru reducerea sarcinilor în rândul adolescentelor este creșterea nivelului de educație, încurajând copiii să meargă la școală, urmând liceul sau o școală profesională și de ce nu, cursurile de la universitate. „Deși OMS continuă să susțină concluzia standard potrivit căreia serviciile de contracepție s-au îmbunătățit în ultimii ani și că acesta este principalul factor pentru diminuarea numărului sarcinilor la adolescente, tot din raport rezultă că educația este mai eficientă decât contracepția. Acest aspect îmi dă prilejul să amintesc de un serviciu foarte important pe care Biserica l-a asigurat și în trecut și îl poate garanta și în continuare: e vorba de înființarea sau creearea de instituții de învățământ, de la grădiniță până la universitate”, scrie pr. Ernesto M. Obregon. De ce e imperios acest lucru? O bună educație - mai puține sarcini timpurii În lume, aproximativ 16 milioane de fete între 15 și 19 ani nasc în fiecare an, reprezentând mai mult de 10% din totalul nașterilor. În țările în curs de dezvoltare, aproximativ 90% dintre nașterile la adolescente apar în cadrul căsătoriei. În multe țări, riscul de deces matern este de două ori mai mare pentru o mamă adolescentă decât pentru celelalte femei însărcinate. Aproximativ 18 de milioane de avorturi nesigure sunt efectuate în țările în curs de dezvoltare în fiecare an, conducând la 46 000 de decese materne. Multe dintre acestea ar putea fi prevenite printr-o mai bună educație, potrivit raportului mai sus menționat. În continuare, raportul arată că, pe de altă parte, educația este un factor major de protecție prinvind sarcinile timpurii: cu cât sunt mai mulți ani de școlarizare, cu atât sunt mai puține sarcini timpurii. Ratele natalității în rândul femeilor cu un nivel scăzut de educație sunt mai mari și sarcina apare la o vârstă mai fragedă decât în cazul celor cu studii liceale sau superioare. Cu toate acestea, chiar și atunci când contraceptivele sunt la îndemână, este mai puțin probabil ca adolescenții activi din punct de vedere sexual să le folosească; mai degrabă adulții folosesc contraceptive. În America Latină, Europa și Asia doar 42-68% dintre adolescenții care sunt căsătoriți sau implicați într-o relație folosesc contraceptive. În Africa, rata variază între 3-49%. Susținerea unei educații morale, un act de protejare a vieții Potrivit pr. Ernesto M. Obregon, Biserica are o istorie îndelungată în susținerea educației. Multe călătorii misionare includ nu doar simpla predicare a Evangheliei, ci de asemenea, și înființarea de școli. „De la Sfinții Chiril și Metodie, de-a lungul secolelor, crearea de școli a mers mână-n mână cu predicarea Evangheliei. Dar nu m-am gândit până acum că susținerea unei educații corecte din punct de vedere moral poate fi de fapt un act de protejare a vieții! Este nevoie să deschidem mai multe școli care să prezinte întreaga viziune ortodoxă, copiilor noștri și societății. Și dacă tot suntem ortodocși, de ce să nu susținem în mod constant una dintre instituțiile noastre de învățământ ortodoxe?”, scrie pr. Ernesto M. Obregon. O educație sănătoasă are ca principiu ideea conform căreia copilule o persoană care învață să se lupte cu problemele vieții, care ajunge să se cunoască pe sine, păstrându-și sufletul curat și luminându-și mintea prin învățăturile pe care le primește, și nu un hard-disk pe care trebuie să stochezi niște informații, care i-ar putea fi utile pentru integrarea socială. Așadar, credința (în Dumnezeu și în sensul spiritual al vieții omului), responsabilitatea, dragostea de frumos, respectul pentru om, pentru familie și adevăr, discernământul călăuzitor (gândirea critică și creativă, deschiderea către cunoaștere, recunoașterea propriilor greșeli), dezvoltarea talentelor, buna – cuviință, dar și virtutea (adică excelența) constituie ingredientele unei educații complete. V-ați înscrie copilul la o școală ortodoxă? În spațiul românesc avem deja câteva exemple care îmbină principiile enumerate mai sus: Școala „Varlaam Mitropolitul”, Grădinița „Buna Vestire”, Şcoala ,,Sfântul Antim Ivireanul” din Timişoara etc., iar potrivit afirmației ministrului Educației, Remus Pricopie, făcută la începutul acestui an, construcţia grădiniţelor este un obiectiv major pentru anul 2013. Atunci când aceste inițiative ale Bisericii Ortodoxe Române de a înființa instituții de învățământ au început să se materializeze, pe site-ul unui ziar românesc, autorul unui articol adresa cititorilor următoarea întrebare: V-ați înscrie copilul la o școală ortodoxă? Răspunsurile, unele civilizate, altele mai puțin, indicau o polaritate în concepția despre viață, morală și educație a respectivilor cititori. Sunt mulți care aruncă cu pietre, din neștiință, din necunoaștere, din rea-voință, dar și mulți care conștientizează importanța unei educații morale. Iată câteva opinii: „Poate că acei părinți care optează pentru o școală ortodoxă doresc ca acești copii ai lor să nu-și înceapă viața sexuală la 13-14 ani, să nu „guste” din tot felul de etnobotanice, să câștige și să învețe o minima moralia normală, pentru că azi ceea ce pare anormal e normal și viceversa. Nu doar moda și mobilul de ultima oră ar trebui să-i preocupe pe școlarii.” „Fiecare copil este o valoare, o frumusețe ce merită să fie evidențiată” O altă cititoare răspundea: „De ce nu? În Țările Române, timp de multe secole, singurele şcoli au existat pe lângă Biserică. Străbunicii noștri nu aveau carte, singura care îi educa în vreun fel era Biserica; nu aveau ei o minte mai limpede decât noi? Cei care consideră că acei copii vor fi spălați pe creier, cu siguranță habar n-au cum arată o astfel de școală pe dinăuntru, și destul de vag își amintesc cum arată o biserică. Ca absolventă de Teologie, mărturisesc că este o cu totul altă lume, care îți deschide mintea și te ajută să înțelegi viața, dincolo de absurdul aparent.” La inaugurarea Școlii Varlaam Mitropolitul din Iași, arhim. Hrisostom Rădășanu, consilier pe probleme de învățământ al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei afirma:„Copiii noștri nu sunt doar viitorul nostru, al Bisericii noastre sau al patriei noastre. Fiecare dintre ei este o valoare, o frumusețe, o înălțime, o adâncime care merită cu adevărat să fie evindețiată, care merită cu adevărat să fie oferită lumii, așa cum dumneavoastră, părinții, ați plămădit-o din încredințarea lui Dumnezeu.” Într-o societate care se vrea democratică, părinții au mai multe opțiuni atunci când vine vorba de educația propriilor copii. Ceea ce am încercat să prezint mai sus este una dintre ele. A te informa, a căuta, a întreba, a cere o părere de la o persoană de încredere privitor la aceasta este un lucru înțelept. Pentru că nimeni nu-și dorește decâ ce-i mai bun pentru copiii săi. Autor:Maria Burlă / Sursa:http://www.doxologia.ro/educatie/documentar/biserica-educatia-lupta-pentru-viata/ Accesat 02.10.2013 ora 12:00

Mitropolitul Visarion Puiu: Viața și Opera sa Bisericească. Cuvânt de răspuns la recenzie.

In numarul de luni, 2 septembrie 2013, al ziarului Lumina și pe pagina electronica a ziarului a fost publicată de către Adrian Nicolae Petcu o recenzie a lucrării mele Mitropolitul Visarion Puiu: Viaţa şi opera sa bisericească, apărută în 2010 la Chișinău la Editura Labirint. În recenzia dată care este întitulată:" O biografie a mitropolitului Visarion Puiu", autorul aduce o critică lucrării mele pentru care îi mulțumesc. Însă, și recenzia elaborată de domnia sa poate fi supusă unei critici, în urma căreia se observă destule neajunsuri și chiar afirmații nefondate. Lucrarea mea a fost elaborată pornind de la fondul documentar și de carte pe care îl găsim în Republica Moldova, unde personalitatea Mitropolitului Visarion este extrem de puțin cunoscută în afara mediului istoricilor. Vis-à-vis de perioadele cu privire la care nu există date în arhivele din Republica Moldova, am adus o serie de date privind activitatea mitropolitului, menite să o facă cunoscută publicului larg. Privind activitatea ierarhului din Basarabia am avut la dispoziție un material documentar foarte bogat. Față de această parte a lucrării mele domnul Petcu face o afirmație ce lovește nu doar în imaginea lucrării mele ci și în a mea. El afirmă următoarele: …autorul [cu privire la persoana mea ] preia o serie de trimiteri la arhive, unele chiar în mod greşit, despre care nu are cunoştinţă. Țin să îi comunic domnului Petcu, că toate documentele de arhiva la care am facut trimitere au fost vazute si bine studiate de mine!!! In lumina documentelor si a altor materiale pe care le-am avut la dispozitie consider ca am făcut un lucru bun. Este păcat că un istoric aduce asemenea afirmații nefondate și fără a avea probele necesare. Dumnealui mai afirmă următoarele: …o parcurgere atentă a publicaţiilor bisericeşti din perioada interbelică din Basarabia, Vechiul Regat şi Bucovina ar fi adus un plus de informaţie atât de necesar în cunoaşterea activităţii ierarhului Visarion Puiu. Această afirmatie a fost făcută fără a lua în calcul faptul că eu am cercetat un număr destul de mare de periodice din întreaga Românie interbelică precum: Arhivele Basarabiei; Luminătorul; Buletinul Episcopal Episcopia Hotinului; Buletin oficial BOR; Revista Societății Istorico-Arhiologice Bisericești. Toate aceste au fost cercetate de mine cu mare atenție. În această recenzie găsim și următoarele: Sunt minimalizate sau chiar eludate unele secvenţe, precum ajutoarele acordate de Visarion Puiu celor care treceau Nistrul în încercarea de a scăpa de stăpânirea sovietică… În lucrarea mea eu am atins problema refugiaților transnistreni și chiar am folosit și materiale documentare arhivistice inedite contrar spuselor domniei sale. Dumnealui, mai afirmă că eu nu aș fi redat în lucrarea mea nimic privind ...sprijinul acordat comunităţilor româneşti de peste hotare în perioada activității ierarhului în Bucovina. La o lectură mai atentă a lucrării mele domnul Petcu poate găsi redat și acest subiect. O afirmație vagă a domnului Petcu este și aceea cum că eu aș fi lansat o confuzie în legătură cu … delegarea mitropolitului de către patriarhul Nicodim sau Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În lucrarea mea nu există confuzii și nici eludări în legătură cu delegarea mitropolitului Visarion la Zagreb, la care probabil se referă domnul Petcu. Nu poate fi vorba de nici o confuzie, întrucât între patriarh și sinod nu pot exista divergențe în luare de hotărâri. Consider că în istoriografie orice critică este binevenită însă prin recenzia sa, domnul Petcu a făcut niște afirmații privind conținutl lucrării mele, …unele chiar în mod greşit cu privire la unele secvențe ale lucrării mele… despre care nu are cunoştinţă… Autorul lucrării: Mitorpolitul Visarion Puiu: Viața și Opera sa Bisericească/ Protoiereu Ioan Lisnic.

Materiale şi tehnici de lucru.

Materiale şi instrumentele necesare pentru realizarea pictării icoanei vom avea nevoie; - În primul rând cel mai des folosite sunt, creioanele cu mina de grafit: . creioanele Marca HB (duritate medie) . creioanele marca H (tari) . creioanele marca B (2B,3B,4B,6B,)(sunt moi), Creioanele sunt folosite pentru realizarea (schiţelor) desenului icoanei - cu respectivele valoraţii (procedeu artistic datorită căreia se poate reda în pictură iluzia volumului prin efecte de valoare; acestor trei dimesiuni ale obiectelor a distanţei dintre ochi şi obiecte şi reliefului acestora),contrast(lumini,umbre). - Hârtie de calc şi foi de hârtie pe care va fi transferat desenul; - Riglă. Folosită pentru tragerea liniilor drepte, această riglă nu trebuie să fie elastică, ci trebuie să fie dintr-un lemn tare. Dedesubtul riglei putem lipi pânză (ca nişte ridicături) pentru ca, atunci când o folosim, să o putem aplica direct pe icoane, fără să ne mai facem griji că vom deteriora culorile insuficient uscate. - Pensule. În iconografie se folosesc pensule din păr de veveriţâ, zibelină, etc., rotunjite sau conice, de numere diferite. Pensula trebuie să aibă un vârf ascuţit în două trei fire. Dacă firele au fost retezate sau rupte, atunci pensulele nu mai sunt bune pentru lucru. Alegerea pensulelor pentru pictură în tempera va fi adaptată, desigur, într-o anume măsură, la dimensiunea şi tipul picturii, însă indiferent dacă pensulele sunt mari sau mici, drepte sau cu vârf din păr de porc sau de samur, ele trebuie să fie făcute să ţină o anume cantitate de culoare şi pe care să o lase în timpul pictării la fel de liber şi de continuu după cum un stilou lasă cerneală. Aceasta înseamnă că perii sau ţepii trebuie să fie in deajuns de lungi şi bine strânşi la vârf, aşa încât curba naturală a părului să formeze un rezervor între capete. Cu o pensulă mică poţi lucra oricât de minuţios sau în linii mari doreşti. Pentru un începător, pensulele mici reprezintă în mod obişnuit un avantaj. Merită să cumperi cele mai bune pensule şi să le porţi de grijă. Oricine lucrează mult pictură în tempera va căuta să aibă la îndemână o bună provizie din aceste pensule. Este recomandabil, atunci când pictezi, să foloseşti pentru fiecare amestec o pensulă proaspătă. Nu este neapărat necesar, poţi să pictezi şi cu o singură pensulă. Este însă o idee mult mai bună să foloseşti multe pensule, astfel încât tonurile să fie păstrate separtat şi să nu fie nevoie să-ţi speli întruna pensula în timp ce lucrezi. Pe de altă parte, pensulele se vor uza mai încet şi mai uniform. - Ac. În scopul păstrării desenului, care mai apoi se acoperă în întregime cu culoare, uneori se "grafiază", adică se execută o zgârâietură subţire pe contur sau in acele locuri în care va fi o culoare închisă, care va acoperi deplin liniile desenului. "Grafia"/ "incizia" se execută cu un ac mare de cusut, bine ascuţit şi montat într-un lemn-mâner. - Ou pentru prepararea emulsiei de ou.Cu emulsie de ou se prepară culorile de tempera naturală şi cu aceasta se diluează în timpul lucrului culorile de tempera( atât cea naturală cât şi cea artificială). -Culorile folosite în iconografie. Acestea pot fi uscate pigmenti(prafuri)sau artificiale, gata preparate. Bibliografie: Monahia Iuliania, Truda Iconarului, Editura Sofia,Bucureşti - 2001 Daniel V. Thompson Jr., Practica picturii în tempera, Editura Sofia, Bucureşti-2004/ Culegere: Alexei Elena, Arta Sacra, .

Sf. Parascheva si Sf. Teodora

Autor: Alexei Elena,

Desen Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Novac Ruslana