SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR ARHANGHELI ŞI ÎNGERI. !

1.Cultul Sfinţilor îngeri în antichitatea creştină
Cultul îngerilor are un fundament vechi-testamentar (din Vechiul Testament) (vezi, de ex., Facere XLVIII, 4 ; Jud. XIII, 15, 16 ; Ieşire XXIII, 20-23 ; III, 15 ; Iosua V, 13-16) şi chiar nou-testamentar (Noul Testament) (vezi Apoc. XXII, 8, 9). Totuşi, în creştinismul primar constatăm o oarecare rezervă în ceea ce priveşte cinstirea îngerilor, din cauza denaturării sau practicării abuzive şi eronate a acestui cult, fapt la care contribuia o dubla influenţă : una venită din partea păgânilor - care asemănau pe îngeri cu nu meroasele divinităţi adorate de ei - si alta din partea gnosticilor, care asimilau pe îngeri cu eonii, pe care ei îi socoteau intermediari între Fiinţa supremă şi oameni.
 
Cinstirea pe care creştinii o acordă îngerilor nu trebuie confundata cu cea pe care o dăm lui Dumnezeu.
 
Cultul Sfinţilor îngeri a luat o mare dezvoltare în vechimea cres­tină, mai ales în Egipt, Italia şi Siria, unde întâlnim de timpuriu cele mai numeroase paraclise şi biserici închinate indeosebi sfinţilor arhangheli. Un focar în care cultul acesta luase probabil o direcţie greşită, idololatră, era Biserica Frigiei din Asia Mică, mai ales prin oraşele ei Colosse şi Laodiceea, unde urmele unui asemenea cult le întalnim, precum am văzut înca din epoca apostolică (Colos. II, 18). De aceea, Sinodul local din Laodiceea, ţinut în a doua jumătate a secolului IV, se vede nevoit sa oprească cinstirea îngerilor prin hotărirea sa din Canonul 35, a cărui înterpretare a dat loc la o multime de dificutăţi, discutii şi controverse. Asemenea măsuri restrictive împotriva cultului superstiţios al îngerilor s-au luat şi în Biserica de Apus, chiar mult mai târziu, prin sinoadele ţinute la Roma în anul 492 şi în anul 745. Toate acestea nu interzic şi nu osândesc cultul corect al îngerilor, ci numai pe cel eretic.
Sărbătorile închinate Sfinţilor îngeri în cultul ortodox.
În calendarul (Sinaxarul) ortodox se află cinci zile liturgice închinate pomenirii şi cinstirii Sfinţilor îngeri în cursul anului bisericesc, dintre care una singură este sărbătoare cu ţinere.
a) Aceasta este Soborul sau Adunarea mai-marilor arhistrategi (capetenii, arhangheli) Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri - se sărbătoreste la 8/21 noiembrie.
Vechimea ei se urcă până în sec. V. La origine a fost simplă aniversare anuală a sfinţirii unei biserici a Sfîntului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol; de aceea, în cele mai vechi sinaxare apare ca o sarbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai târziu şi-a lărgit obiectul la cele două căpetenii îngereşti (Mihail şi Gavriil) şi apoi a devenit o sărbătoare comună a tuturor Sfinţilor îngeri de toate categoriile, cum apare în Mineiele ortodoxe de azi (vezi Mineiul pe noiembrie, ziua 8/21, la Sinaxar).
în afară de această sărbătoare principala a Sfinţilor îngeri, în Mineiele ortodoxe mai găsim înca patru zile liturgice (sărbători fără ţinere) consacrate pomenirii sfinţilor arhangheli sau unor minuni făcute prin puterea lor, şi anume:
b) La 6/19 septembrie, se săvârşeşte pomenirea unei minuni făcute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, în Colosse din Frigia, unde exista încă din vechime o vestită biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, devenită centru de pelerinaj (vezi Mineiul pe septembrie, ziua 6/19, la Sinaxar). Sarbatoare locala la început, ea a fost generalizată în toata Ortodoxia în timpul împăratului Manuel Comnenul, în sec. XI.
c) La 26 martie / 7 aprilie adică a doua zi după praznicul Buneivestiri, prăznuim Soborul mai-marelui voievod Gavriil, cel de al doilea personaj principal al evenimentului Buneivestiri. Sărbătoarea pare a fi destul de veche, fiind preluată de Bizant din tipicul Ierusalimului şi al mânăstirii Sf. Sava (vezi Sinaxarul din Mineiul pe martie, ziua 26). Ea exista probabil încă din sec. V, deoarece o găsim şi la sirienii monofiziţi, la aceeasi dată ca la ortodocsi.
d) La 13 / 27 iulie, prăznuim iaraşi Soborul (al doilea) al marelui arhanghel Gavriil, care este, probabil, la origine ziua sfintirii vreunei biserici vestite a Sfântului Arhanghel Gavriil sau ziua arătarii lui în vreo astfel de biserică (Sinaxarul respectiv din Minei nu dă nici un fel de explicatii asupra originii sau obiectului sărbătorii).
e) La aceasta, am mai putea adauga o alta serbare a arhanghelului Gavriil din Adin, in ziua de 11/24 iunie (fără slujbă), când se comemoreaza aparitia acestui sfânt arhanghel la o chilie din Sf. Munte (Adin), unde el ar fi învăţat pe un călugăr să cânte pentru prima oara partea de la început a Axionului Sfintei Fecioare: Axion esti in, adică: Cuvine-se cu adevărat.. (vezi Sinaxarul din Mineiul pe iunie, ziua 11); faptul s-ar fi întâmplat prin sec. X, iar serbarea a ramas până azi limitată la mânăstirile atonite.

Numărul îngerilor şi ierarhia îngerească

Numărul îngerilor şi ierarhia cerească
Revelaţia dumnezeiască nu precizează numărul îngerilor dar arată că este foarte mare. În Sfânta Scriptură se vorbeşte despre tabere de îngeri (Fac, 32, 1-2), zeci de mii şi milioane de îngeri (Dan., 7, 10 ; Evr., 12, 22; Apoc, 5, 11), multime de oaste cerească (Luca, 2, 13), legiuni de îngeri (Matei, 26, 53). La fel si sfinţii părinţi spun că numărul sfinţilor îngeri este neînchipuit de mare.
Întemeindu-se pe Sfânta Scriptură şi urmând lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, Biserica învăţa că ierarhia cerească se compune din noua cete îngereşti, grupate în trei trepte sau clase.
în prima treaptă, care este cea mai înaltă, sunt aceia care sunt mai aproape de Dumnezeu, adică: Tronurile, Heruvimii şi Serafimii. A doua treaptă cuprinde : Stăpâniile, Domniile şi Puterile, iar treapta a treia cuprinde : ﾎncepătoriile, Arhanghelii şi ﾎngerii.
Cu nume individuale nu cunoastem decat trei îngeri : pe Arhanghelii Mihail (Dan., 10, 13, 21) şi Gavriil (Luca, 1, 19, 26; Dan., 8, 16; 9, 21) şi pe Rafail (Tob., 3, 16 , 5, 4).
Cele trei trepte în care se grupeaza cele noua cete îngereşti sunt legate şi de starea de desăvârşire în care au ajuns îngerii cu ajutorul harului divin, împărtăşit lor de Creator.
Împărţirea pe trepte a îngerilor se întemeiază pe Sfânta Scriptură, care numeşte pe toate cele noua cete, deşi nu într-un singur loc pe toate. Astfel, în Fac, 3, 24 se amintesc Heruvimii; la Isaia, 6, 12, Serafimii; in Efes., 1, 21 Col., 1, 16 ; Rom., 8, 38 ;în I Petru, 3, 22, Tronurile sau Scaunele; Domniile, Puterile, Stăpâniile, începătoriile şi îngerii ; la I Tes., 4, 16 şi Iuda, 9, Arhanghelii.
În ce anume constă deosebirea între cetele îngereşti, ca şi de ce există ea, ramane o taina pentru noi.
 Se deosebesc însă unii prin luminare, prin rang, fie că au rangul potrivit gradului de luminare, fie că participă la luminarea gradului în care sunt; ei se luminează reciproc potrivit superiorităţii rangului sau firii. Este evident însă că cei care sunt mai sus îm­părtăşesc celor mai de jos luminarea şi cunostinţa lor"(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3 ; trad. rom., p. 82).