Cum ne distrugem copilul.

E o bucurie să-l auzi pe copil că reuşeşte să rostească cuvinte scurte. Şi pe măsura ce creşte, pronunţă mai multe, dar unele sunt stâlcite, de exemplu: "Ute te tutu mumos" - "Uite ce maşina frumoasă!". Şi în loc ca parinţii să-l ajute să pronunţe cât mai clar (corect), ajung să-i vorbească folosindu-se de limbajul lui. Şi peste câţiva ani, sunt nemultumiţi de cum le vorbeste copilul. Pierd din vedere că dezvoltarea limbajului la copil depinde foarte mult de implicarea lor în acest proces.

Se întamplă că unii parinţi sa nu-i refuze nimic copilului. De exemplu, dacă este târziu şi copilul se uită la televizor, sunt parinţi care îi spun doar o singură dată că trebuie să doarmă sau nu îi spun nimic pentru ca nu doresc să-i pună capăt plăcerii de a se uita la desene animate. Iar copilul continuă să stea în faţa televizorului. Ce reiese de aici? Copilul va creşte crezând că are doar drepturi, că părinţii îi sunt datori să-i împlineasca cererile ori de câte ori doreşte.

Dacă se întâmplă să facă ceva rău, o categorie de parinţi nu caută să-l dezbare pe copil de fapta neplăcuta, ci râd, semn că acesta este cu adevarat creativ. Astfel, copilul nu se va mai ruşina niciodată atunci când va face ceva rău.

Nu i se atrage atenţia că nu trebuie să citească unele publicaţii sau să urmarească anumite programe. Se crede că aşa va avea parte de o educaţie aleasă, din moment ce are acces la foarte multă informaţie. Dar uităm că se poate ajunge ca un copil să caute să se hrănească numai cu un tip de hrană, care aduce decădere. Iar atunci când parinţii îsi mai dau seama de ce înseamnă sănătate, aleargă la medic sau la preot sa-i rezolve problemele în mod magic. Cred că problemele de luni sau ani se pot rezolva printr-o simpla întâlnire. Ori ştim că acest lucru nu este posibil.

Este încurajat de unii parinţi să aibă parte de cât mai multe relaţii, cu convingerea că aşa ajunge să ştie ce înseamnă cu adevărat dragostea. În realitate, ajunge să creada ca dragostea e doar relaţia sexuală. Iar dacă persoana este redusă doar la aceasta relaţie, atunci cu siguranţă va fi împotriva căsătoriei şi într-o continuă căutare după noi achiziţii spre satisfacerea poftelor trupeşti.

I se oferă zilnic spre cheltuire o anumită sumă de bani, pe principiul că nu doresc ca el să trăiască lipsurile de care ei au avut parte. Dar aşa va fi incapabil să-şi asume o activitate care presupune efort, va fi incapabil să se descurce singur în viaţă. Mai mult, va îngropa darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.

Nu se discută cu el problemele pe care le are în viaţă. Consideră că a vorbi despre acestea, îngreunează uitarea lor şi tristeţea adusă de ele va disparea mai greu. Dar efectul este altul, copilul se simte singur în familie şi pentru că nu i se acorda atentie ia hotarârea să nu mai vină acasă, să bea, să consume droguri etc.

Pentru a nu avea parte de o viaţă plină de suferinţă, luptaţi să evitaţi sş cele câteva gânduri pe care le-am scris în legătură cu distrugerea copilului.

Adrian Cocosila

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/