Doamne Dumnezeul meu, Tu esti tot binele meu si cine sunt eu că îndrăznesc a vorbi către Tine?
Cel mai ticălos din slugile Tale sunt eu; un vierme al pământului, mult mai ticălos şi mai vrednic de lepădat , decît mintea poate gândi şi limba a spune.
Cu toate acestea, adu-ţi aminte , Doamne, că nimic sunt, nimic am, nimic pot. Tu singur esti bun, drept şi Sfânt. Tu poţi toate, şi pe păcătos nu îl laşi neajutat. “Adu-Ţi aminte de milele Tale” şi umple inima mea de darul Tău, Tu care nu voieşti ca să fie deşarte lucrurile Tale.
Cum voi putea eu purta, în viaţa aceasta ticăloasă, greutatea mea, de nu mă va întări mila şi darul Tău?
Nu întoarce faţa Ta de la mine, nu întârzia a mă cerceta, nu retrage de la mine mângâierea Ta, ca să “nu fie sufletul meu ca un pământ fără de apă “(Psalmul 142,6) ! Învaţămă să fac voia Ta (11); învaţă-mă să umblu în smerenie şi cuviinţă înaintea feţei Tale .
Căci tu esti înţelepciunea mea, Tu mă cunoşti, în adevăr şi mai cunoscut înainte de a fi fost născut.
BIBLIOGRAFIE:
“URMAREA LUI HRISTOS”, Editura BUNAVESTIRE Bacău-1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.