CUM SE IPSOSESC ICOANE.

Când voieşti să ipsoseşti icoane, dacă sunt mari şi multe, fierbe piei ca să faci clei nou, ..., căci cleiul învechit îşi pierde puterea, când se zăboveşte ipsosirea icoanelor. Iar de ai grabă şi sunt icoane puţine, sfărâmă cleiul uscat în bucăţi mărunţele şi pune-l de cu seară într-un vas cu apă rece , ca sa se inmoaie până dimineaţa.Apoi pune-l să fiarbă puţin şi amestecă-l (cu un beţişor) până ce se topeşte. Apoi scoate câtva clei din acesta, cât să-ţi ajungă pentru icoanele pe care le ai, şi pune apă în el ca să se slăbească, şi trece-l o mână subţire. Însă caută să nu sclipească cleiul pe icoană, nici să laşi să se facă băşici, ci la întâia dare să-l înghită scândura. Şi de este soare, scoate-le afară dintâia oară când se adapă ele, iar după aceea să nu le mai scoţi afară, căci se umflă ipsosul. Deci după ce se usucă icoanele, amestecă cleiul dintâi, cel bun, împreună cu ipsos, cât să-ţi ajungă ca să le dai de cinci sau de şase ori (sau cât vei vrea). Şi încearcă mai întâi pe o scândură mică şi, de este vârtos cleiul, mai pune ipsos şi apă caldă, ca să-l slăbeşti, iar de este slab, mai pune clei, ca să se întărească şi în starea lui să vie. Şi aşa dă-le icoanele de două sau tei ori, (de fiecaredată lăsându-le să se usuce). Iar la a patra oară, pune şi puţin ulei de in şi foarte puţin săpun moale, şi dă-le încă de trei ori şi-şi ia sfârşitul. Şi de este vară şi se strică cleiul, (sau este moale), şi face ipsosul găurele, mai pune puţintel clei şi-l întăreşte, căci aşa nu mai face găuri. Şi ia aminte, ca să nu te pripeşti să pui ipsosul gros, ca să-l înalţi mai degrabă, căci vrând să-l razi(pentru netezire), se dezlipeşte cel dat de-al doilea de cel dat întâia dată şi nu iese netedă icoana. Pentru aceasta, ipsoseşte mai subţirel şi lasă mai bine să se dea de mai multe ori. Şi dacă este vară şi ai temere ca nu cumva să facă ipsosul găuri, fă cleiul tare şi strecoară-l şi pune-l să stea la un loc rece. Şi când voieşti să ipsoseşti, amestecă puţin clei, cât socoteşti că-ţi ajunge să dai o dată, şi aşa ipsoseşte. Când voieşti ca să mai dai odată, iară-şi amesteci alt clei şi ipsoseşti a doua oară. Asemebea faci şi la celelalte straturi, până ce-şi ia sfârşitul. Aşa nici gâuri nu face. Iar dacă vei lăsa cleiul multe ceasuri împreună cu ipsosul, se strică. Apoi netezeşte-l cu răzuitoarea, desenează-l şi-l aureşte. Bibliografie: Dionisie din Fruna "Erminia picturii bizantine"Editura Sofia, Bucureşti, 2000