DICTIONAR BIBLIC. 1 Nume Biblice.

AARON: părintele preoției Vechiului Testament, fratele lui Moise și primul arhiereu instituit și sfințit prin ungerea cu , după porunca lui Dumnezeu ( Ieșire 28, 1, 41, 43). Cu el seminția lui Levi este rânduită acestei preoții. <> ( Fred. H. Wright, Manners and Customs of Bible Lands, Chicago, 1977, p.118) După scoaterea evreilor din robia Egiptului – pe când Moise era pe muntele Sinai ca să primească poruncile Legii – evreii i-au cerut – și Aaron le-a încuviințat – să facă un idol, „vițelul de aur”, ca să-i călăuzească. Pe acesta l-au numit „dumnezeu”, i-au adus jerfe și i sau închinat ( Ieșire 32, 1 -5; Fapte 7, 40 – 41). Sfântu Apostol Pavel spune că preoția este o chemare de la Dumnezeu, cum a fost chemat și Aaron ( Evr. 5,4), al cărui toiag a odrăslit, ca semn al alegerii de sus ( Num. 17, 8.10; Evr. 9.4). Apostolul pune în comparație preoția lui Hristos „ după rânduiala lui Melchisedec” - care este mântuitoare și veșnică, pentru că rămâne în veac - cu preoția după rânduiala lui Aaron”, temporală, care nu putea desăvârși pe nimeni ( Evr. 7,11 – 18, 21 – 28; 10, 12 – 18). De aici, evidența superiorității preoției veșnice a lui Hristos și nevoia desființării și înlocuirii celei aaronice „ pentru neputința și nefolosul ei „ ( Evr. 7,18) ABADDON: nume evreiesc – în grecește << Apollion>> - al îngerului adâncului>>, împăratul ființelor asemenea scorpiilor, care chinuiesc și vatămă pe oameni în << iad >> ( Apoc. 9, 10 – 11). << Adâncul>> acesta unde împărățește Abaddon este <>, << întunericul >>, unde se află cei ce << locuiesc în latura și în umbra morții >>, aici și dincolo ( Isaia 9,1; 42, 7 ; Matei 4,16 ). Apollion gr. – adică cel ce distruge. ABBA – AVVA sau AVA ( prescurtat ) ; termen ebraic,tradus în limba gr. Prin patir – Tată, sau Părinte, e folosit de Mântuitorul în rugăciunea din grădina Ghetsimani. ( Marcu 14, 36 ). ABEL ; al doilea fiu al lui Adam și al Evei, care a fost ucis de fratele său, Cain. Despre sângele << strigător la cer >> al lui Abel și al lui Zaharia, fiul lui Barahia, amintește și Domnul Hristos ( Matei 23, 35 ; Luca 11, 51). Se mai spune că „ Abel prin credință, a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain...” ( Evr. 11, 4 ). S\ngele dreptului Abel e socotit ca o jertfă prefigurând sângele jertfei lui Iisus, Mijlocitorul Noului Testament, indicându-se prin aceasta superioritatea Noului față de Vechiul Testament.(Evr. 12,24) Bibliografie: 1. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, Societatea Biblică Interconfesională din România, București – 1994. 2. Pr, Prof. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București -1995. 3. Cristian Ionescu, Dicționar de onomastică, Editura Elion – 2008.