Cum se cuvine să se mărturiseasca păcătosul.

După ce vei socoti în acest chip păcatele tale şi te vei pregăti cu zdrobirea inimii şi cu părerea de rău, atunci mergi la duhovnicul cel iscusit, cum am spus. Dacă ştii carte, însemnează păcatele tale pe hârtie ca să nu le uiţi. Dacă va fi departe locuinţa duhovnicului, nu te lenevi, aşa cum nu te leneveşti să mergi la un doctor iscusit pentru boala trupească, când este departe. Zi şi tu ca fiul cel risipitor: "Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu."

Venind la duhovnic, când acela îţi va spune să-ţi mărturiseşti păcatele înaintea Stăpânului Hristos, atunci, îngenunchind înaintea Sfintei Lui Icoane spune "Părinte, greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic să mă numesc fiul Tău ! Iată astăzi, Părinte, prin duhovnicul meu acesta, mă voi mărturisi Ţie întru dreptatea inimii".
Şi să îcepi a te mărturisi.

Se cuvine să ştii, că de nu vei face cercetarea ce de cuviinţă a păcatelor tale mai înainte de a te mărturisi, câte păcate vei uita şi nu le vei mărturisi, sunt neiertate; pentru că uitarea aceasta a fost voită, putând să-ţi aduci aminte de ele cercetându-te, şi nu ai făcut-o. Dar de vei face cercetarea cea de cuviinţă şi se va întâmpla să uiţi vreun păcat, ca un om care uită, acest fel de păcat, spun unii Părinţi că se iartă împreună cu celelalte păcate pe care le-ai mărturisit, pentru că uitarea aceasta nu este de voie. Dacă după mărturisire îţi vei aduce aminte, trebuie să mergi din nou la duhovnic şi să mărturiseşti şi acel păcat, pe care ţi l-ai amintit.

Ce este mărturisirea ?

Înainte de a începe, să ştii că Mărturisirea este o arătare de voie, orală, a faptelor rele, a cuvintelor şi a gândurilor, umilită, neprihănitoare, dreaptă, fără ruşine, hotărâtă, care se face la duhovnic.
(pag.144-145)

Bibliografie:
"Carte foarte folositoare de suflet"trad. in l.română, Editura Bizantină, 2005