Canon de rugăciune împotriva ereziei şi apostaziei şi pentru împăcarea Bisericii !

(facere a Sfântului Ierarh Petru Movilă)

Cântarea 1, Irmos

Pe Tine, Hristoase Împărate, Care credinţa cea adevărată în Tine ai pus-o ca piatră şi temelie de nezdruncinat a Bisericii Tale, pe Tine Care ne-ai lăsat făgăduinţa neamăgitoare că Biserica nu va fi biruită de porţile iadului, răscumpărând-o cu cinstitul Tău sânge, Te rugăm cu lacrimi: izbăveşte-ne grabnic de necazurile ereticeşti de acum şi de strâmtorările apostaţilor.

S-au deschis porţile iadului, buzele hulitoare de Dumnezeu, ca să înghită fără milă Sfânta Ta Biserică, dar Tu, adevăratule Împărat, Hristoase, închide-le, pune-le stavilă cu puterea Ta cea dumnezeiacă. Te rugăm cu inima înfrântă, izbăveşte Biserica de toate strâmtorările, căci ai răscumpărat-o cu sângele Tău cel curat.

Tu eşti piatra cea din capul unghiului şi Capul Trupului Tău, Capul Bisericii Tale, Hristoase Împărate. Loveşte-i cu lemnul Crucii Tale pe câinii care o tulbură şi o dezbină, iar ei dăruişte-i pace cu dumnezeiasca Ta putere, căci ai răscumpărat-o cu sângele Tău cel curat.

Pe tine, Maică binecuvântată, pântece care L-ai purtat pe Dumnezeu, chezăşie şi acoperământ al neamului creştinesc, te rugăm din inimă: ocroteşte turma Fiului tău, care este tulburată de lupii cei fioroşi, şi izbăveşte-o de năvala lor ucigătoare de suflet, căci Fiul tău şi Dumnezeul nostru a răscumpărat-o cu sângele Său cel curat.

Cântarea a 3-a, Irmos

Tu, Mântuitorule şi Iubitorule de oameni, Cel ce vezi prigonirea Bisericii Tale de către duşmanii cei vicleni, milostiveşte-Te şi ascultă rugăciunea noastră şi, milostiv fiind, izbăveşte-o degrabă de toate necazurile şi scârbele, şi întăreşte-o în pacea adâncă pe piatra mărturisirii adevărate, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

S-au sculat lupi grei, Doamne, speriind şi împărştiind fără milă turma Ta de oi cuvântătoare, şi încearcă să o înghită cu amăgirea cea diavolească; dar Tu, Hristoase, păstorule bun care Ţi-ai dat viaţa pentru noi, slobozeşte-ne de fiarele acestea şi izbăveşte-ne degrabă, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

S-au sfătuit apostaţii şi păgânii să dărâme Biserica Ta, Hristoase, cu amăgirile cuvintelor mincinoase, dar noi cu lacrimi ne rugăm Ţie: adunările acestora împrăştie-le, precum de demult ai împrăştiat adunătura de neamuri la zidirea turnului şi nimiceşte-le, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

Marie, Născătoare de Dumnezeu, Care L-ai născut pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii, cu rugăciunile Tale, scapă Biserica Fiului Tău de toate nenorocirile, necazurile şi vicleşugurile schismatice, ca să-L slăvim cu toţii într-un gând pe Hristos, Cel ce este Dumnezeu deofinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

Cântarea a 4-a, Irmos

Ca să izbăveşti Biserica de amăgirea duşmanului, Stăpâne Hristoase, Ţi-ai vărsat fără cruţare sângele, iar acum, Iubitor de oameni fiind, Te rugăm s-o izbăveşti de toate ereziile nou-urzite şi de amăgirile schismatice şi să o păstrezi nestricată.

Fără milă şi-au ascuţit trădătorii dinţii şi, precum fiarele, au căscat gurile ca să înghită Biserica Ta, Hristoase Împărate, dar Tu sfărâmă-le dinţii amăgitori, păzind de ei nevătămată turma Ta, ca un Iubitor de oameni.

Te rugăm cu râvnă, Mântuitorule, spre ruşinarea amăgitorilor duşmani să luminezi cu înţelepciunea Ta cea dumnezeiască inimile întâi-stătătorilor Bisericii, şi cu lumina cunoaşterii Tale sfinţeşte propovăduirea lor şi luminează-le mintea, ca un iubitor oameni, spre întărirea credinţei celei întru Tine.

Stâpână Preacurată, mintea desfrânată a celor ce s-au lepădat de Dumnezeu biruieşte-o cu puterea neadormită a rugăciunilor şi adă-i în Biserica Ortodoxă, alungă degrabă din inima lor bezna amăgirii, ca să slăvească dimpreună cu noi, cu dreaptă credinţă, pe Hristos, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 5-a, Irmos

Hristoase, Iubitorule de oameni, dă ierarhilor Tăi şi tuturor cârmuitorului Bisericii Tale priceperea de a îndrepta cu dreptate cuvântul adevărului Tău, Mântuitorului, şi toate ereziile şi apostaziile stârpeşte-le, Binefăcătorule multmilostiv.

Ne rugăm Ţie, Hristoase, dăruieşte Bisericii Tale darul de a Te slăvi în pace, în dreaptă credinţă, Iubitorule de oameni; şi, scoţând-o degrabă din răutăţile şi prigoanele dăunătoare, izbăveşte-o de toate nevoile care vin din partea apostaţilor ce au înconjurat-o, Binefăcătorule multmilostiv.

Cu de-a sila sfâşie apostaţii amăgitori haina Bisericii Tale, Hristoase, ţesută din înalta cuvântare de Dumnezeu; dar Tu, Bunule, cu puterea Ta cea dumnezeiască, grăbeşte-Te şi scoate-o şi scap-o din cursele lor pierzătoare de suflet, Binefăcătorule multmilostiv.

Viţei graşi au înconjurat Biserica Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, şi, ca s-o înghită, şi-au căscat fălcile hulitoare, răcnind ca nişte lei, dar tu, Ajutătoare puternică creştinilor la nevoie fiind, vino acum şi degrabă stârpeşte-i pe ei, rugându-Te cu sârguinţă pentru noi lui Hristos, binefăcătorul cel multmilostiv.

Cântarea a 6-a, Irmos

Valurile mării amăgitoare s-au înălţat peste măsură spre înecarea Bisericii Tale, Hristoase, dar acum Tu, precum de demult sculându-Te ai oprit marea cea văzută, opreşte valurile ei, şi cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi izbăveşte Biserica Ta de la înecul ducător la pierzanie.

Apostaţii şi-au încordat arcul şi au scos armele ca să-i omoare pe robii Tăi săraci şi sărmani, care cred cu dreptate în Tine, dar Tu, Hristoase, cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, fă ca armele acelora să intre în inimile lor şi arcurile lor să se frângă, iar pe noi să nu ne rănească deloc.

Din adâncul inimii, ne închinăm cu lacrimi Ţie, Hristoase Împărate, rugându-ne cu râvnă: izbăveşte Biserica Ta de aceste nenorociri şi de clevetirea grea a potrivnicilor şi păstreaz-o nevătămată şi în adâncă pace, spulberând degrabă toate ereziile şi apostaziile cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi.

Apostazia (lepădarea de Dumnezeu) de trei ori afurisită, Preacurată, a stârnit uneltirile amăgitoare, voind să dărâme din temelie Biserica Fiului tău, răscumpărată cu sângele Său cinstit, dar Tu grăbeşte-te, adăpost al creştinilor, şi, cu rugăciunile Tale de Maică şi ale tuturor Sfinţilor roagă-Te lui Hristos să stârpească uneltirile lor şi să aducă pace în Biserică.

Condac, glasul al 4-lea:

Grăbeşte-Te să-i spulberi pe neaşteptate, Doamne Iisuse Hristoase, ca să nu ne robească prin învăţăturile lor, căci duşmanii Te hulesc şi pe noi ne ameninţă; loveşte-i, dar, cu Crucea Ta, pe cei care se luptă cu noi şi curmă degrabă urzelile lor, ca toţi cei ce fac rău robilor Tăi să înţeleagă şi să cunoască aievea cât de puternică este, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, credinţa ortodocşilor, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 7-a, Irmos

Dumnezeule şi Răscumpărătorule, Mire al Bisericii, Te chemăm cu osârdie: scapă Mireasa Ta din mâinile nelegiuiţilor, care vor s-o nimicească, stârpeşte puterea amăgirii lor, ca să putem cânta fără încetare: „Bine eşti cuvântat Doamne".

Doamne, desfă degrabă legătura amăgirii, pe care încearcă s-o ţese şarpele ispititor al Bisericii Tale, şi rupe mrejele lui, ca, fiind izbăviţi de acestea, să strigăm într-un glas: „Bine eşti cuvântat Doamne".

Dă-ne răbdare bărbătească, Mântuitorule, care ne-ar scăpa de la necaz, şi nu ne duce peste puteri în ispită, ci izbăşte-ne de toate amăgirile viclene ale apostaţilor, care năvălesc peste noi, ca mereu să strigăm în Ortodoxie: „Bine eşti cuvântat Doamne".

Fă rugăciune către Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, Marie, mireasă de Dumnezeu, ca, ridicându-Şi puterea Sa dumnezeiasc, să vină să scape Biserica Sa de nenorocirile pe care ni le fac apostaţii şi de ereziile păgâne şi să-i izbăvescă de amăgitori pe cei care-I cântă cu evlavie: „Bine eşti cuvântat Doamne".

Cântarea a 8-a, Irmos

Mântuieşte-ne pe noi, Hristoase, Iubitoarele de oameni, care ne pierdem şi în fiecare zi ne împuţinăm din pricina amăgelii apostaziei, precum l-ai scăpat pe Petru, care se îneca în mare, întărind cu putere pe piatra adevăratei Tale mărturisiri pe cei care cântă cu credinţă dreaptă: „Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci".

Latră la Biserica Ta, Hristoase, rânjind cu hulire ca leii cumpliţi, copiii trădării în curtea lor de amăgire, vrând să o fure fără cruţare. Dar Tu, Doamne, Care, Ţi-ai vărsat sângele pentru ea, nu-i lăsa în mâinile duşmanilor pe cei ce cântă cu credinţă: „Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci".

Hristoase, Judecătoarele veşnic, întăreşte-i în dreapta credinţă pe ierarhii Bisericii Tale şi apără Biserica neînfrântă de porţile iadului după făgăduinţa Ta, Doamne, şi izbăveşte-ne de necazurile care ne apasă pe noi, cei ce cântăm cu credinţă: „Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci".

De la Tine primind trupul, Preacurată, S-a născut Cel care prin Cuvânt dumnezeiesc le-a făcut pe toate; Te rugăm, Preacurată, din inimă: roagă-L să ne scape de înşelarea duşmănească, şi să izbăvească acum Biserica Sa de necazul ce o apasă, şi să-i mântuiască pe cei ce cântă cu credinţă: „Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci".

Cântarea a 9-a, Irmos

Turma Ta cea cuvântătoare, prigonită şi tulburată de lupii cei lacomi, Hristoase, strigă cu glas tare: „Ai milă, îndură-Te şi ne izbăveşte grabnic de cursele vrăjmaşului, ca să nu pierim, ci să Te preamărim în veci pe Tine, Cel ce eşti singurul Cap al celor credincioşi".

Rugăciune

Tremurând şi temându-ne cu frică mare, căci cunoaştem păcatele noastre fără măsură, îngenunchem către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, şi Te rugăm: întăreşte-ne credinţa, linişteşte Biserica şi izbăveşte-o grabnic de amăgirile trădării apostaţilor, ca să Te preamărim în veci cu evlavie pe Tine, Cel ce eşti singurul Cap al celor credincioşi. Spulberă, Mântuitorule, amăgeală crâncenă a tuturor ereziilor şi stârpeşte din rădăcini paguba apostaziei, potoleşte sfâşierile bisericeşti, oile rătăcite adună-le şi du-le în turma Ta sfântă. Te rugăm, Hristoase Doamne, să ne linişteşti şi pe noi în Ortodoxiei, ca să Te preamărim în veci pe Tine, Care eşti singurul nostru Cap al celor credincioşi.

Roagă-te, Preacurată, Fiului şi Domnului Tău să risipească toate pâraiele amăgirii şi să le sece grabnic, iar pe cei rătăciţi să-i îndrepte spre cunoaşterea adevărului, să liniştească Biserica Sa şi pe noi toţi să ne întărească în credinţă cu dreptate. Sfântă Fecioară, pe Tine Te rugăm, ca să Te preamărim în veci cu credinţă dreaptă, ceea ce eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Dumnezeirea este necuprinsă de minte.

Dumnezeirea este necuprinsă de minte.
Nu trebuie să căutăm şi să ne interesăm de cele ce nu ni s-au predat de
sfinţii profeţi, apostoli şi evanghelisti
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut,
care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut”55. Prin urmare,
Dumnezeirea este inefabilă [i incomprehensibilă, „căci nimeni nu cunoaşte
pe Tatăl afară de Fiul [i nici pe Fiul afară de Tatăl”56. Sfântul Duh, însă,
cunoaşte cele ale lui Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoaşte
cele ce sunt în el57. ~n afară de prima [i fericita fire58, nimeni n-a cunoscut
vreodată pe Dumnezeu, decât numai acela căruia ea i s-a descoperit.
Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprap ământe[ti,
adică chiar dintre Heruvimi [i Serafimi.
Dumnezeu, însă, nu ne-a lăsat în completă neştiinţă, deoarece
cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu este însămânţată de El în chip firesc în
toţi oamenii. Pe lâng\ aceasta, însăşi creaţia, conservarea [i guvernarea
acesteia vestesc măreţia firii dumnezeieşti59.
Dumnezeu s-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne este cu putinţă să-l
înţelegem, mai întâi prin lege şi prin profeţi, iar în urmă prin Fiul Lui,
Unul-Născut, Domnul [i Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Pentru aceea primim, cunoştem [i cinstim toate cele predate nouă prin lege,
prin profeţi, prin apostoli şi prin evangheli[ti şi nu cercetăm nimic mai mult
decât acestea. Dumnezeu, fiind bun, este cauza atot binele [i nu este supus
nici invidiei, nici patimii. Invidia este departe de firea dumnezeiască,singura bună [i în afară de orice patimă.
Prin urmare, Dumnezeu, cunoscând toate şi îngrijindu-se dinainte de
folosul fiecăruia, ne-a descoperit să cunoaştem numai ceea ce este de folos
şi a trecut sub tăcere ceea ce n-am putut să purtăm. Pe acestea deci să le
iubim [i în acestea să rămânem, nemutând hotarele veşnice60 [i nedepăşind
dumnezeiasca predanie.

Calugarii - monahii !

Monahii. O treia stare în care se pot găsi membri Bisericii este cea monahală, mai cunoscută şi sub numele de călugărie. În dreptul canonic catolic monahii mai sunt denumiţi sub titulatura de membri ai institutelor de viaţă consacrată.
Trebuie precizat că monahii, prin adâncimea trăirilor lor religioase şi prin perseverenţa cu care urmează perceptele Mântuitorului, se constituie într-o categorie diferită de cea a laicilor sau a clericilor. Pe scurt, un laic poate îmbrăţişa starea monahală fără a fi neapărat cleric.
Pentru a deveni monah sau membru al unui institut de viaţă consacrată,
persoana botezată valid va alege, prin propria sa voinţă, să urmeze perceptele
religioase creştine şi, mai ales, să depună cele trei voturi (sau lepădări cerute pentru a intra în cinul monahal: votul ascultării (supunerea necondiţionată voinţei superiorilor), al castităţii şi al sărăciei (renunţarea la bunurile materiale).

Clerul Bisericii !

Clericii. Sub numele de cler se înţelege totalitatea preoţilor instituiţi
prin hirotonie. Trebuie să menţionăm că starea clericală propriu-zisă sau ceea ce
se numeşte, în sens larg preoţie, reprezintă o categorie de membri ai Bisericii şi
anume cea formată prin conferirea harului sfinţitor într-una dintre cele trei trepte
de slujitori bisericeşti de instruire divină1.
Atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în cea Catolică, Latină şi Orientală,
ierarhia în Biserică se împarte în ierarhie sacramentală şi ierarhie jurisdicţională.
Ierarhia sacramentală se divide la rândul ei în grade bisericeşti superioare,
care se dau înăuntrul altarului şi în grade bisericeşti inferioare, care se dau în
afara altarului. Într-o accepţie strictă a termenului, clerul se împarte în trei
mari categorii de instruire divină: diaconii, presbiterii şi episcopii, reprezentând
tocmai gradele bisericeşti superioare, aşa cum sunt ele înţelese din punctul de
vedere al iearhiei sacramentale.
Aceste grade superioare se dau în interiorul altarului, de către episcop,
prin săvârşirea hirotoniei, în timp ce gradele inferioare nu fac parte din clerul
propriu-zis, ca stare harică, şi de aceea sunt date în afara altarului, prin “punerea
mâinilor “ (hirotesie.)
Episcopatul. Gradul cel mai înalt în Biserică este cel de episcop, prin
faptul că puterea episcopală este moştenită de la Apostoli. Ca şi grade
administrative, din tagma episcopilor se desprind arhiepiscopii, mitropoli ţii,
patriarhii, cardinalii, Papa. Numai episcopii pot administra în mod plenar Sfintele
Taine /Sacramente şi au rol de conducere în unităţile de cult pe care le
păstoresc.
Episcopii administrează Taina/Sacramentul Hirotoniei diaconilor,
prezbiterilor şi episcopilor, în acest caz, pentru hirotonia în episcop sunt necesari
doi sau mai mulţi episcopi pentru a săvârşi această Taină. Pentru a accede în
stadiul episcopal se cere un stagiu monahal în Biserica Ortodoxă precum şi un
stagiu de minim cinci ani în preoţie în Biserica Catolică.
Presbiteratul. Denumit şi preoţie propriu-zisă, clasa presbiterilor are, în
baza hirotoniei acordate de către episcop, anumite dreptuiri în Biserică, putere
1 I.N.Floca, op.cit., p. 237.
40
condiţionată însă de puterea episcopală. Presbiteratul, obţinut în baza hirotoniei,
dă putere membrilor lui să îndeplinească anumite lucrări în Biserică, cu excepţia
celor rezervate în mod special episcopilor : hirotonia, sfinţirea antimiselor,
sfinţirea Sfântului Mir.
Diaconatul. Este al treilea grad ierarhic de instituire divină, instituit prin
hirotonie, şi are rol ajutător pe lângă episcopi şi prezbiteri în viaţa sacramentală
şi în cea administrativă.

Despre post - Pr.Arsenie Papacioc !

Parintele Teofil - poiezie !

Asta-i seara, lui Craciun !