DESPRE SFÂNTUL BOTEZ !

Miruirea cu Sfântul şi Marele Mir – Mirungerea

Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina în care, prin ungerea cu Mir (sfinţit de patriarhul Bisericii împreună cu episcopii sinodului) pe organele de simţ ale trupului şi prin invocarea darului Duhului Sfânt: "Pecetea darului Duhului Sfant. Amin", cel botezat este consfinţit în unirea sa cu Hristos, i se conferă darurile Duhului Sfânt, fiind consacrat pentru o slujire în Biserica văzută. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie între venirea Duhului Sfânt asupra apostolilor la Cincizecime, şi conferirea darurilor Duhului celor botezaţi prin Taina mirungerii: "După cum odinioară Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor în chip de foc şi a revărsat asupra lor darurile Sale, tot aşa şi acum, când preotul, cu sfântul Mir, unge pe cel botezat, se revarsă asupra lui darurile Sfântului Duh" (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila ( Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun între hirotonia preoţilor şi ungerea celor botezaţi, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant şi prin punerea mâinilor: "Dumnezeiescul har..." "Pecetea darului Duhului Sfant...".
Taina se dă celor botezati prin afundare întreită în apă, în numele Sfintei Taine, dupa făgăduinţa facută chiar în Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare Taină are efectul ei propriu, mirungerea este Taina "comunicarii Duhului Sfânt" ( Viata in Hristos III, 1). Dacă prin botez creştinul participa la crucea, moartea şi învierea lui Hristos, prin mirungere el participă la energiile Duhului Sfânt, primind pecetea sfinţeniei harului. Innoit prin baia botezului, credinciosul devine "creştin" prin ungere (I Ioan 2, 20). Mirul este simbolul regenerării, dar şi al darurilor Duhului Sfânt: " Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos şi ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre" (II Cor. 1, 21-22).

Mirungerea este o condiţie de primire în Biserica Ortodoxa şi la Împartăşania acesteia, pentru cei ce au primit botezul în sânul şi după ritualul altei Biserici creştine. Potrivit practicii Bisericii vechi, unele confesiuni creştine separă timpul botezului de timpul mirungerii (sacramentul confirmării), pentru motive catehetice şi pedagogice (la o varstă când copiii sunt conştienţi şi responsabili). În acest caz, confirmarea este făcută de episcopul sau preotul locului, ceea ce pune in relief foare bine integrarea copilului în Biserica locala, reprezentată de episcop.

La patruzeci de zile după botez, copilul, baiat sau fată, este adus de parinţi impreuna cu naşii la biserică pentru ritualul numit "îmbisericire", care constă în întroducerea copilului în altar şi închinarea lui în faţa sfintei Mese. Cu aceasta el sau ea devine, în mod deplin, mădular nou al parohiei respective. În cazul trecerii de la alte confesiuni la Ortodoxie deasemeni se săvârşeşte Mirungerea.

Pr. Corneliu Alexei