Iconografia artă a tradiţiei.

Tehnica iconografiei este complicată şi specifică. Treptele procesului pictării icoanei au fost elaborate prin experienţa de veacuri a iconarilor din vechime. Aceste trepte se aplică aproape în întregime de către meşterii contemporani şi nu pot fi schimbate; de aceea, iconarii începători trebuie să le urmeze cu rigurozitate. În expunerea care urmează sunt descrise materialele necesare pentru munca iconarilor şi de asemenea, metodele de pictare a icoanei după tradiţia veche. Tehnica iconografiei îşi are viaţa sa istorică. În timp, au apărut materiale noi, cu care iconarii s-au acomodat, studiindu-le şi punându-le în practică. La fel şi în zilele noastre, din alcătuirea împrejurărilor se întâmplă să folosim unele materiale care nu sunt indicate în vechile îndrumare. Dar îndepărtându-se de la această parte a tradiţiei, fiecare iconar trebuie să se teamă cel mai mult de a încălca lucrul de căpătâi: structura statornicită şi treptele alcătuirii imaginii iconografice şi aceasta pentru că atât specificul imaginii, cât şi al metodelor ei de exprimare nu sunt întâmplătoare. Ea decurge din esenţa interioară a icoanei, care constituie întregul fundament al construirii ei, asemenea artei obişnuite care, în formele ei exterioare şi în metodele de utilizare a materialelor, este strâns legată de propria sa alcătuire, de scopul şi de menirea sa. Printr-o scurtă comparaţie a ambelor tipuri de artă, cu multă uşurinţă poate fi explicată atât exclusivitatea fundamentului duhovnicesc al icoanei, cât şi tradiţionalismul formelor ei exterioare şi al metodelor tehnice. În majoritatea cazurilor, meşterii se conduceau după copii făcute de mână şi după calendare bisericeşti. Copiile de mână se făceau cu tuş sau culoare, în partea de sus se scria un text într-o redactare foarte succintă. Calendarele bisericeşti nu aveau text. În veacul al XVI-lea, după mărturia unui document din acele vremuri în Moscova şi în alte oraşe "în sburbii şi în sate şi în cătune, au apărut mulţi (neiscusiţi)iconari şi din nepricepere pictează închipuirea Sfintelor icoane, nu după modele vechi; iar acestei zugrăveli a lor vor urma mulţi care învaţă de la aceştia, necugetând la înfăţişarea sfintelor icoane". Însă, de la pictorii de altă dată, care au modele"nu primesc învăţătură şi merg după voile lor, după cum este obiceiul nebunilor şi al celor neisprăviţi la cuget".În continuare se spune că locuitorii unui oarecare sat Holui, nepricepând Dumnezeiasca Scriptură, "îndrăznesc să picteze icoane fără de nici o pricepere şi frică şi le cinstesc pe măsura celor care, după Dumnezeiasca Scriptură, se înalţă către Prototip. Iar acei locuitori, din cauza nepriceperii lor; acea închipuire a sfintelor icoane o pictează de mântuială". În continuare este alcătuită porunca, în numele marelui şi preasfinţitului Patriarh: "În Moscova şi în oraşe, închipuirea sfintelor icoane să fie lucrată de pictorii cei mai iscusiţi, care au la ei modele vechi şi aceasta să se săvârşească numai cu încredinţarea iconarilor de seamă, ca astfel, nici un neiscusit să nu îndrăznească a picta icoană. Pentru încredinţarea acestei pricini, în Moscova şi în oraşe să se aleagă iconari iscusiţi, pentru careacest lucru(iconografia) este statornic întru obicei şi au la ei modelele vechi... iar cei care sunt neiscusiţi în arta icoanei, aceia să nu picteze icoană. De asemenea, în Moscova şi în oraşe, să se dea poruncă tare, cu glas mare, ca oamenii din toate cinurile, care au prăvălii, să ia de la iconari sfinte icoane de bună meşteşugire numai cu mărturie, iar fără de mărturie să nu primească", iar locuitorii satului Holui"de acum înainte să nu mai picteze închipuirea sfintelor icoane". În acest sens Biserica Ortodoxă Rusă "Poruncim ca peste iconari să fie întâistătător un pictor iscusit şi om bun al cinului duhovnicesc, adică mai mare şi supraveghetor, ca să nu batjocorească neştiutorii icoanelor lui Hristos şi ale Maicii Domnului şi ale Celor ce au urmat Domnului printr-o pictură nepricepută şi netrebnică şi să înceteze orice înţelepciune nedreaptă, izvorâtă din închipuirea de sine şi să nu mai picteze orişicine de la sine şi fără de mărturie"(din hotărârile Sinodului de la 1667). Biserica Ortodoxă Română: "Urmare unor condiţii prielnice, nu mai puţin creşterii exigenţilor artistice, în Patriarhia noastră s-a purces pe parcursul ultimelor decenii la împodobirea majorităţii sfintelor lăcaşuri cu pictură nouă sau, unde era cazul, la restaurarea celei vechi, mai ales când aceasta reprezenta o valoare deosebită. Executarea de atari lucrări, ample şi pretenţioase, presupunea evident existenţa specialiştilor(pictori, zugravi, şi restauratori) capabili să dea curs multiplelor solicitări, dar şi cunoscători în cel mai înalt grad ai meşteşugului picturii. Sensibil la nevoile apărute şi asumându-şi sarcina împlinirii lor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat măsurile corespunzătoare pentru a pregăti cadrele necesare de pictori bisericeşti. Totodată, a instituit o Comisie de pictură bisericească, care să asigure respectarea rânduielii în modul de împodobire a Sfintelor lăcaşuri, să aplice unitar normele proprii tradiţii ortodoxe şi româneşti.Rezultatele obţinute sunt mulţumitoare. Am putea chiar spune, fără teamă de a greşi, că la ora actuală Biserica noastră se situiază la loc de frunte. Mai sunt totuşi multe de făcut. Destui pictori mai au de învăţat în ce priveşte meşteşugul lor; destule sfinte lăcaşuri s-ar fi putut picta mai bine, mai frumos şi mai conform regulilor. ..." Deci iconografia trebuie studiată mai întâi de toate. BIBLIOGRAFIE: 1.Monahia Iuliania "Truda iconarului", Edit.Sofia, Bucureşti. 2.Dionisie din Fruna, "ERMINIA PICTURII BIZANTINĂ", Edit.Sofia, Bucureşti,2000. 3.Învăţătură de credinţă creştină Ortodoxă" Edit. Instit. Biblic şi de misiune B.O.R., Bucureşti, 1992 Autor. Prot.Corneliu Alexei

Desen Sf Panteleimon

Desen Sf.Cuv.Parascheva

Film "Lecţia unui bun creştin" !

Sursa:http://www.youtube.com/watch?v=Jfb-PmWLHRM&feature=youtu.be

Desen Icoana Sf. Ierarh Nicolae

In creion.

In acuarelă.

Desen Maica Domnului.

Autor: Ucenic începător.

Desene elevi.A

Desen creion. Autor: Repede Virginia

Lucrare din Atelierul de pictura.

Autor: Vieru Iana,elev incepator.

Despre patimile şi bolile omului căzut.

Patimile fiind boli ale sufletului este nevoie să analizăm,modul cum se produc ele, simptomele ce le insoţesc, şi să le facem o descriere.Întorcânduşi de la Dumnezeu facultăţile sufletului şi trupului şi îndreptândule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla în ea plăcerea, omul face să se nască în el patimile(Pati-l.gr), numite şi vicii. ele nu fac parte din firea omului. Sfântul Vasile cel Mare, în prima omilie asupra facerii omului, spune că ele nu fac parte din chipul lui Dumnrzeu. Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul zice că ele "nu au fost create la început împreună cu firea oamenilor, căci altfel ar intra în definiţia firii". În ceea ce-l priveşte, Sfântul Ioan scărarul spune că:"Păcatul sau patima nu se află în fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e făcătorul patimilor";"Dumnrzeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au amăgit unii spunând că unele dintre patimi sunt fireşti în suflet".vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului, ca urmare a păcatului strămoşesc. Sfântul Macarie învaţă în acest sens:"În urma neascultării primului om, a intrat în noi ceva străin de firea noastră, (a intrat) răutatea patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenit a doua fire". Altfel spus, patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a liberului său arbitru, rod al voii personale despărţită de voinţa sa firească, dăruită de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul:"Patimile sunt un adaos dintr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este din fire nepătimitor". Abătându-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plăcere, a dat naştere patimilor(bolilor) şi le-a întărit pe acestea împotriva sa". Sfântul Ioan Damaschin învaţă tot aşa:"Viciul nu este nimic altceva decât îndepărtarea virtuţii, după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. dacă rămânem în starea naturală, suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii, ajungem în viciu". Virtuţile constau în lucrarea potrivit firii sau, altfel spus, potrivit scopului pe care Dumnezeu li le-a dat la crearea firii omeneşti, a facultăţilor, puterilor sau tendinţelor omului.Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o adevărată nosografie duhovnicească.Sfântul Ioan Casian arată cum se pot deosebi şi împărţi ele prin raportarea la diferitele "părţi" ale sufletului, sau la puterile acestuia, pe care ele le afectează, şi recurge pentru această demonstraţie la o comparaţie clară cu bolile trupului: "Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor, după calitatea părţii, sau, ca să spun aşa, a porţiunii din suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor şi ale stricăciunilor sunt felurite. Aceasta se înţelege uneori mai uşor prin comparaţia cu bolile trupeşti, care pot avea o singură cauză, dar felurile suferinţei sunt multe, după membrele care au fost atinse de boală. Când este atacată de puterea veninului vătămător fortăreaţa trupului, capul adică, apare cefalgia.Când acest venin a pătruns în urechi sau în ochi, se produc otita şi oftalmia. Când acesta a atacat încheieturile sau exterminaţiile mâinilor, boala se numeşte gută, iar dacă s-a coborât la picioare, numele bolii este podagră. Aceeaşi singură obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea nume, câte părţi ale trupului a infectat. În acelaşi chip, trecând de la cele văzute la cele nevăzute, credem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele sufletului nostru, puterea fiecărui viciu. Înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri, adică având drept obârşie raţiunea, voinţa şi sentimentul, care se pot tulbura din vre-o pricină oarecare. Când, aşadar, puterea patimii vătămătoare a împresurat pe una dintre acestea, prin stricare, în locul ei se aşează ceea ce numim viciu". BIBLIOGRAFIE: Episcopul Alba Iuliei Andrei, "Spovedanie şi comuniune", Edit Alba Iulia, 1998. Jean-Claude Larchet, "Terapeutica bolilor spirituale", Edit. Sofia,Bucureşti 2006 "Filocalia Sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" vol.1, Edit.Humanitas, Bucureşti,2004