duminică, 4 noiembrie 2012

Despre patimile şi bolile omului căzut.

Patimile fiind boli ale sufletului este nevoie să analizăm,modul cum se produc ele, simptomele ce le insoţesc, şi să le facem o descriere.Întorcânduşi de la Dumnezeu facultăţile sufletului şi trupului şi îndreptândule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla în ea plăcerea, omul face să se nască în el patimile(Pati-l.gr), numite şi vicii. ele nu fac parte din firea omului. Sfântul Vasile cel Mare, în prima omilie asupra facerii omului, spune că ele nu fac parte din chipul lui Dumnrzeu. Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul zice că ele "nu au fost create la început împreună cu firea oamenilor, căci altfel ar intra în definiţia firii". În ceea ce-l priveşte, Sfântul Ioan scărarul spune că:"Păcatul sau patima nu se află în fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e făcătorul patimilor";"Dumnrzeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au amăgit unii spunând că unele dintre patimi sunt fireşti în suflet".vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului, ca urmare a păcatului strămoşesc. Sfântul Macarie învaţă în acest sens:"În urma neascultării primului om, a intrat în noi ceva străin de firea noastră, (a intrat) răutatea patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenit a doua fire". Altfel spus, patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a liberului său arbitru, rod al voii personale despărţită de voinţa sa firească, dăruită de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul:"Patimile sunt un adaos dintr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este din fire nepătimitor". Abătându-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plăcere, a dat naştere patimilor(bolilor) şi le-a întărit pe acestea împotriva sa". Sfântul Ioan Damaschin învaţă tot aşa:"Viciul nu este nimic altceva decât îndepărtarea virtuţii, după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. dacă rămânem în starea naturală, suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii, ajungem în viciu". Virtuţile constau în lucrarea potrivit firii sau, altfel spus, potrivit scopului pe care Dumnezeu li le-a dat la crearea firii omeneşti, a facultăţilor, puterilor sau tendinţelor omului.Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o adevărată nosografie duhovnicească.Sfântul Ioan Casian arată cum se pot deosebi şi împărţi ele prin raportarea la diferitele "părţi" ale sufletului, sau la puterile acestuia, pe care ele le afectează, şi recurge pentru această demonstraţie la o comparaţie clară cu bolile trupului: "Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor, după calitatea părţii, sau, ca să spun aşa, a porţiunii din suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor şi ale stricăciunilor sunt felurite. Aceasta se înţelege uneori mai uşor prin comparaţia cu bolile trupeşti, care pot avea o singură cauză, dar felurile suferinţei sunt multe, după membrele care au fost atinse de boală. Când este atacată de puterea veninului vătămător fortăreaţa trupului, capul adică, apare cefalgia.Când acest venin a pătruns în urechi sau în ochi, se produc otita şi oftalmia. Când acesta a atacat încheieturile sau exterminaţiile mâinilor, boala se numeşte gută, iar dacă s-a coborât la picioare, numele bolii este podagră. Aceeaşi singură obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea nume, câte părţi ale trupului a infectat. În acelaşi chip, trecând de la cele văzute la cele nevăzute, credem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele sufletului nostru, puterea fiecărui viciu. Înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri, adică având drept obârşie raţiunea, voinţa şi sentimentul, care se pot tulbura din vre-o pricină oarecare. Când, aşadar, puterea patimii vătămătoare a împresurat pe una dintre acestea, prin stricare, în locul ei se aşează ceea ce numim viciu". BIBLIOGRAFIE: Episcopul Alba Iuliei Andrei, "Spovedanie şi comuniune", Edit Alba Iulia, 1998. Jean-Claude Larchet, "Terapeutica bolilor spirituale", Edit. Sofia,Bucureşti 2006 "Filocalia Sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" vol.1, Edit.Humanitas, Bucureşti,2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.