Parintele Porfirie:Sfaturi pentru parinti.

Sfintenia parintilor contribuie la mantuirea copiilor. Intr-un singur fel putem face sa nu avem probleme cu copii nostri, si anume prin sfintenie! Deveniti toti sfinti si nu veti mai avea nici o problema cu copii vostri... Acest lucru il veti izbuti lesne in momentul in care va veni harul cel dumnezeesc. Dar cum vine harul cel dumnezeesc? Vine cand ne smerim si ne rugam. Iar rugaciunea trebuie sa fie simpla si curata, caci daca ne rugam cu credinta si rabdare, nu se poate sa nu primim raspuns. Nu va purtati cu copii in chip silnic. De obicei, slabiciunile copiilor isi au izvorul in comportamentul parintilor, care isi silesc copiii, din dragoste , desigur-care insa este doar o simpla dragoste omeneasca. Cand vreti sa le spuneti ceva copiilor vostri, spuneti-le prin rugaciunea pe care o faceti. Copii nu asculta de cele pe care le aud, decat atunci cand iilumineaza harul dumnezeesc. Abia atunci asculta ce vrem sa le spunem. Cand vreti sa le spuneti ceva copilului vostru, mai bine spunetii intai Maicii Domnului, si ea va lucra. Iar rugaciunea voastra se va face suflare datatoare-de-viata, mangaiere duhovniceasca, ce il va cuprinde cu imbratisarea sa, atragindu-l. Bibliografie: "Familia Ortodoxa",iunie Nr.6(41)2012.Revista apare cu binecuvantarea IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor

INDRUMARI CATRE CEL CE VOIESTE A DEPRINDE MESTESUGUL ZUGRAVIEI.

Cel care voieşte a deprinde meşteşugul zugrăviei, mai întâi să se călăuzească singur desenând simplu şi fără măsuri câteva vreme, pentru ca să capete ( o oarecare) îndemânare şi să se arate priceput. Apoi să se facă pentru el rugăciune către Domnul Iisus Hristos,(în ziua de Paşti, după slujba vecerniei, în prezenţa meşterilor şi calfelor.(Rînduiala urmează a fi descrisă în alt capitol.) Iar după rugăciune, (ucenicul) să se îndeletnicească cu de-amănuntul la măsuri şi la chipuri, şi astfel, desenând destulă vreme, cu socoteală ostenindu-se şi cu dumnezeiescul ajutor, prea bine va pricepe, precum în chip practic am văzut-o la ucenicii mei. De aceea, cu mult dor am însemnat (aici procedeul acesta), pentru ca- întru slava lui Dumnezeu - să-l înfăptuiască şi cei intru Hristos fraţi ai mei, cei de un meşteşug cu mine, câţi adică vor iubi cartea mea, şi care să se roage pentru mine. Cunoaşte dară , o, ucenicule iubitor de învăţătură, cum că de-ai voi cândva să te apuci de meşteşugul acesta, ţi se cuvine ca să încerci (cu luare aminte ca)să afli vreun dascăl iscusit, pe care îl vei pricepe în scurtă vreme, dacă te va învăţa precum am arătat mai înainte. Iar de (ţi se va întâmpla şi) vei nimeri pe vreunul neînvăţat şi nemeşter, fă şi tu precum (am făcut şi) noi şi caută ca să afli (biserici vechi, zugrăvite cu meşteşug, sau icoane de dascăli învăţaţi de la Sfetagora sau din Rusia, sau) oareşcare izvoade de la prea vestitul Manuil Panselinul, şi vreme destulă te osteneşte la ele, schiţând şi desenând, în felul pe care ţi-l vom arăta mai departe, până ce vei înţelege chipurile şi măsurile acestuia. Apoi mergi la bisericile cele zugrăvite de dânsul, pentru ca să scoţi copii sau izvoade , precum îţi vom arăta. Însă să nu faci lucrul tău prost şi cum s-ar înţâmpla, ci cu frica lui Dumnezeu şi cu bună cucernicie, cape un dumnezeesc lucru. Pentru aceasta dară, câţi cu bună cucernicie şi cu râvnă lucrează lucrul acesta, iau de la Dumnezeu har şi binecuvântare. Iar câţi pentru a banilor iubire, cu lăcomie, fără evlavie şi cu nebăgare de seamă se apucă de lucrul acesta, bine să ia seama, aducându-şi aminte de cea a Iudei, a iubitorului de arginţi şi a celor de un nărav cu dânsul chinuire în focul Gheenei, din care cu toţii să fim izbăviţi prin mijlocirea rugăciunilor Născătoarei de Dumnezeu şi prin ale Sfântului apostol Luca şi prin ale tuturor sfinţilor.Amin. BIBLIOGRAFIE: Dionosie din Furna "Erminia Picturii Bizantine", Edit. Sofia, Bucureşti-2000,p.22-23

UNGEREA CU SFANTUL MIR.

In Biserica Ortodoxă această Sfântă Taină se împartaşeşte creştinului îndată după Botez; de aceea, rânduiala ei nu alcătuieşte o slujbă aparte, de sine stătătoare, ci e împreunată cu cea a Botezului, ca o prelungire a ei. După săvârşirea Botezului, preotul citeşte îndată o rugăciune în care roagă pe Dumnezeu să învrednicească pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir şi de împărtăşirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, făcându-i semnul crucii: la frunte, pentru sfinţirea minţii şi a gândurilor; la ochi, nări, gură şi urechi, pentru sfinţirea simţurilor; la piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi a dorinţelor; la mâini şi pe picioare, pentru Sfinţirea faptelor şi a căilor creştinului. De fiecare dată zice cuvintele: "Pecetea darului Sfântului Duh. Amin." Aceste cuvinte sânt luate din a doua epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, unde spune:" Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi întru Hristos şi ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului întru inimile noastre" (II Cor. I,21-22). Ungerea aceasta este deci semnul darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut asupra Mântuitorului şi asupra Sfinţilor Apostoli şi Care acum ni se dă nouă, după botez, în chip nevăzut. Prin ungere, noul botezat este nou hristos, adică uns al Domnului, căci cuvântul grecesc Христос(Hristos) înseamnă uns. (1. "Învăţătură de credinţă Creştină Ortodoxă", Instit.Biblic al B.O.R., Bucureşti-1992) Sfântul Chiril al Alexandriei zice: " După ce aţi fost botezaţi în Hristos şi v-aţi îmbrăcat cu Hristos (Gal.3,27), aţi ajuns asemenea Fiului lui Dumnezeu (Rom. 8,29). Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte spre înfiere (Efes. 1,5)şi nea făcut asemenea trupului slavei lui Hristos (Filipeni 1,5). O dată ce-aţi ajuns părtaşi ai lui Hristos (Evr. 3,14), negreşit sunteţi numiţi unşi. Şi aţi ajuns unşi pentru că aţi primit antitipul Sfântului Duh. Toate cele făcute cu voi sa-u făcut în chip figurat, pentru că sunteţi chip al lui Hristos. Şi Hristos a intrat în râul Iordanului, a împărtăşit apele cu buna mireasmă a Dumnezeirii şi a ieşit din ele; şi S-a pogorât peste El Sfântul Duh în deplinătatea fiinţei Sale, odihnindu-Se Cel asemenea peste Cel asemenea, după ce aţi ieşit din colimvitra sfintelor ape, vi s-a dat ungerea, antitipul Aceluia prin care a fost uns Hristos. Acesta este Sfântul Duh, despre Care şi fericitul Isaia, în profeţia lui, spunea în numele Domnului:"Duhul Domnului este peste Mine, pentru că El M-a uns;M-a trimis să binevestesc săracilor".(Isaia 61,1; Luca 4,18)" "Mai întâi aţi fost unşi pe frunte, ca să fiţi sloboziţi de ruşinea pe care primul om călcător de poruncă o purta pretutindeni şi ca să priviţi ca în oglindă, cu faţa descoperită , slava Domnului(II Corint.3,18)... ." "Vă este de trebuinţă să ştiţi că simbolul acestei ungeri se află în Vechiul Testament. Când Moise, împlinind porunca lui Dumnezeu, l-a făcut pe fratele său arhiereu, mai întâi l-a spălat în apă, apoi l-a uns (Lev.8,1-36). Şi a fost numit hristos(uns)(Lev.4,5)din pricina ungerii preinchipuitoare. Tot aşa şi Solomon , când a fost făcut împărat, după ce s-a spălat în Ghihon,arhiereul l-a uns(III Regi.1,39,45). Aceştia au fost unşi în chip preînchipuitor(I Cor. 10,,11). Voi însă n-aţi fost unşi în chip preînchipuitor, ci adevărat, pentru că aţi fost unşi cu adevărat de Sfântul Duh. Începutul mântuirii voastre este Hristos. ... ." " Păziţi neântinată această ungere. Dacă va rămâne în voi, vă va învăţa toate după cum de curând aţi auzit că a spus fericitul Ioan, care ne-a dat multe învăţături despre această ungere. Această sfântă ungere este apărare duhovnicească a trupului şi mântuire sufletului(Isaia 2,2)."(2.Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a treia Mistagogică.(trad.rom. cit. p.351-354), Edit.Instit.Biblic al B.O.R. Bucureşti-*2003)

Comemorarea eroilor !

Fără trecut nu există viitor. Ne gîndim la viitor, dar viitorul, după cum ştim, este în mîna Bunului Dumnezeu. Nu trebuie să uităm că au fost timpuri grele de război, de maladii, de foamete, de deportări forţate. Din cauza ambiţiei cîtorva oameni de la conducerea marilor imperii predomina sărăcia, moartea şi bătaia de joc. Au fost săvîrşite crime, terori şi asupriri. A răpit miloane de vieţi omeneşti Primul Război Mondial; s-a vărsat sînge nevinovat în timpul războiului civil din Rusia, care a dus la prăbuşirea Imperiului. Al Doilea Război Mondial a fost şi mai îngrozitor. Au trecut pragul morţii nu numai ostaşii din părţile biligerante, dar şi multe milioane de civili, bărbaţi, femei şi copii, fiind împuşcaţi, spînzuraţi, arşi de vii şi otrăviţi în camerele cu gaze. De pretutindeni au fost trimişi la moarte sigură mii de oameni nevinovaţi. Vinovaţi au fost nu cei care au fost înarmaţi şi trimişi ca să omoare sau să fie omarîţi, ci înalţii demnitari politici, din cauza ambiţiilor cărora au murit milioane de oameni. Cu ce au fost vinovaţi aceiaşi ruşi sau germani, români regăţeni sau ucraineni,români basarabeni sau francezi, oameni simpli luaţi de la coarnele plugului, de la fabrici şi uzine ,şi trimişi de către cei doi monştri al veacului XX – Hitler şi Stalin- pentru a se ucide unii pe alţii ? Viaţa omului este un dar de la Dumnezeu. Pentru dreptul la viaţă militează şi organizaţiile mondiale, dar acest drept a fost încălcat. Cei fără de credinţă nu aveau nimic mai scump decît să-şi împlinească ambiţiile politice şi anume acestea duceau la exterminarea în masă a oamenilor nevinovaţi , care şi ei la rîndul lor aveau dreptul la viaţă. A urmat anul 1945, întreaga Moldovă dintre Prut şi Nistru, a fost cuprinsă de tif , apoi de secetă şi de foamete organizată, de deportările şi reprimările oamenilor gospodari şi intelectuali.

Crucea comemorativă a martirilor deportaţi, amplasată în preajma gării feroviare Floreşti.

În iulie 1949 de la această gară au pornit drumul pribegiei mii de oameni, îmbarcaţi într-un eşalon de 73 vagoane. Printre care au fost deportaţi şi autorul împreună cu membrii familiei . /După război aproape în fiecare localitate au fost înălţate monumente în memoria ostaşilor căzuţi pe cîmpurile de luptă în cel de al Doilea Război Mondial , pentru că de pretutindeni au fost trimişi la moarte sigură mii de oameni nevinovaţi. Astfel de monumente aveau în vîrf steaua cu cinci colţuri. Era un loc important de manifestări comuniste, unde răsunau sloganuri nu numai în memoria celor căzuţi, dar şi întru proslăvirea regimului totalitar-ateist. Celor ce se adunau la asemenea manifestaţii li se turna în minţi fel de fel de zoi ateiste şi aşa- zisa „educţie a omului nou sovietic”. Nu se schimbase aspectul acestor monumente nici în primii ani de democraţie. Tot aceeaşi stea strălucea în vîrf , tot aceleaşi adunări în memoria celor căzuţi pentru apărarea patriei, deja inexistente, numai că erau luaţi în consideraţie şi ostaşii din Armata Română; erau omagiaţi şi respectaţi veteranii rămaşi în viaţă, care au luptat şi în rîndurile Armatei Române. În ultimii ani s-a început procesul de reamenajare a mormintelor din cimitirile ostaşilor români, s-au produs schimbări şi la multe monumente ale eroilor din localităţi, steaua din vîrf a fost înlocuită cu Sfînta Cruce şi au fost sfinţite. Astfel adeverindu-se cuvintele unui cîntec din perioada războiului: „curînd steaua va apune /şi va străluci frumos/ Crucea Domnului Hristos”. Aceste monumente trebuie să ne amintească de toţi cei care au căzut în al Doilea Război Mondial, în Afganistan, pe malurile Nistrului. Să nu uităm de cei nimiciţi de foametea organizată din 1946-1947, de bărbaţii, femeile, copii şi bătrînii îmbarcaţi în vagoane de vite şi trimişi să moară prin pustiurile de gheaţă ale Siberiei. Trecînd pe lîngă un astfel de monument, trebuie să ne descoperim capetele şi să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru toţi acei care au căzut cu moarte de erou, cît şi pentru victimele regimurilor totalitare naziste sau comuniste. Pentru toţi trebuie să ne rugăm, ca Dumnezeu să-i odihnească cu toţi Sfinţii Mucenici şi să le fie lor veşnică pomenirea. Autor: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic

Sfânta Înviere !

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

"Ziua Învierii! Să ne luminăm,popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la Viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne- trecut pe noi"(Din canonul Paştelui)



Hristos a Înviat !

Astăzi este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Trăim acum şi aici cele mai înălţătoare momente din câte ne-a dat Dumnezeu să trăim. Pentru că astăzi este biruinţă pentru toată creaţia Lui Dumnezeu. Realitate pentru noi are Învierea lui Hristos tocmai în aceea că intrăm în viaţa lui Hristos înviaţi! Iisus Hristos a înviat pentru a-şi arăta, în primul rând, Dumnezeirea, iar mai apoi ca să zdrobească putearea diavolului şi boldul morţii. Dar nu numai, Iisus Hristos a înviat şi pentru a ne primi în slava dumnezeirii Sale, în slava Trupului Său dumnezeiesc, care este Biserica, însă înnoiţi, primeniţi şi înduhovniciţi.
Pentru că în alte condiţii nu reuşim să sesizăm cu exactitate sfinţenia locului pe care dorim să-l avem în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, acces prin înnoire.Pentru că acolo nu poate intra nimic necurat şi nedemn.
În Împărăţia lui Dumnezeu, spre care ne cheamă Biserica, în Domnia lui Hristos, în care dorim să ne integrăm de azi înainte, odată cu biruinţa Sa, trebuie să înţelegem foarte exact că nu putem intra decât dacă suntem luminaţi, transfiguraţi de lumina lui Hristos. Nimic întunecat în viaţa noastră nu trebuie să mai dăinuie.
Nu fără semnificaţie spirituală se prăznuieşte Învierea Domnului la miez de noapte, pentru că Învierea să disloce întunericul. Nu numai pe cel al nopţii, ci să dezarticuleze întunericul. Nu numai pe cel al nopţii, ci să dezarticuleze întunericul din fiinţa noastră. Să-l îndepărteze, iar spaţiul vieţii noastre să fie inundat de lumina lui Hristos. Aţi observat că slujba Sfintei Învieri se începe în întunericul ce se lasă peste întreaga biserică. Atunci iese preotul cu o făclie aprinsă din Sfântul Altar, o înalţă şi îndeamnă, zicând: " Veniţi de primiţi lumină! Lumina lui Hristos luminează tuturor!" În acest moment de la făclia preotului, lumina în biserică, cu fiecare credincios care-şi aprinde propria făclie, începe să crească încetul cu încetul până când, primind-o toţi, lumina inundă spaţiul eclezial, dar inundă, în egală măsură, şi spaţiul nostru interior. Iar când ieşim afară toată curtea bisericii este luminată de făcliile aprinse pe care le ţineţi în mână şi care vă luminează faţa fericită. Acest splendid joc de lumini este realizarea fizică a creşterii luminii duhovniceşti pe care o pune în lucrare Învierea Mântuitorului Hristos în viaţa noastră. La început, luminiţa credinţei noastre este mică, firavă şi se poate stinge oricând. Dar când în jurul nostru sunt atâtea lumini, eu, cel cu credinţă firavă, pot imediat să-mi reaprind lumina sufletului de la celălalt, aşa încât să rămân şi eu în lumina lui Hristos. Acum înţelegeţi, iubiţilor, că lumina lui Hristos nu este o lumină singulară, care mă luminează numai pe mine, ci o realitate hristică intefratoare, ea intenţionând să pună în evidenţă pe toţi cei care doresc să se aşeze în sfera ei de iluminare. Este lumina care se străvede în viaţa tuturor oamenilor credincioşi lui Hristos. Luminaţi din lumina lui Hristos ne luminăm şi noi unii pe alţii, ca într-un gând să evidenţiem marea însemnătate pe care o are pentru mântuirea noastră Învierea. Iată o realitate pe care am resimţit-o în noaptea aceasta toţi care am participat cu mare dragoste la sfânta şi dumnezeiasca slujbă a Învierii. Cât de înălţătoare, de pătrunzătoare şi de promiţătoare de daruri duhovniceşti este această lumină!
De aceea, arătând că aţi înţeles simbolismul luminii din noaptea pascală, când veţi pleca de aici să păstraţi lumina aprinsă până acasă, iar din ea să aprindeţi candela ce vă străjuieşte veghetor colţul de rugăciune. Din ea să aprindeţi făclia celor care n-au putut fi prezenţi la Înviere, fie din cauza bătrâneţilor, fie din cauza altor împrejurări grele ale vieţii. Axestora să le oferiţi nu numai lumina lumânării, ci să le dăruiţi cu bucurie lumina lui Hristos, care să le lumineze şi lor sufletele, să le încălzească şi lor inimile să dea sens creştin vieţii lor. În Apostolul de astăzi, Mântuitorul Hristos precizează Apostolilor Săi, înainte de Înălţare, că:"Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după zilele acestea" (Fapte 1,5). O, altă realitate, iubiţilor, la care ne cheamă Învierea lui Hristos, prin propovăduirea Apostolilor, este aceea de a primi Botezul, adică de a primi luminarea, pentru că Sfântul Botez a fost numit în toate perioadele de existenţă creştină "Taina luminării". Învierea este puterea care biruie şi care nu se lasă niciodată biruită. este lumina vie care nu poate fi înlocuită niciodată de întunericul morţii. În această realitate dumnezeiască trebuie să ne înscriem cu toate puterile vieţii noastre, ca să rămânem necontenit în puterea transformatoare a Învierii.
Simţim nevoia astăzi să mărturisim că Hristos a Înviat! Că a înviat cu adevărat! Că nici un mort sufleteşte nu trebuie să mai existe în mormântul păcatului; că moartea nu mai rezistă la biruinţa vieţii; că întunericul se destramă la venirea luminii lui Hristos. Acestea sunt adevărurile de credinţă pe care le-am mărturisit din toată fiinţa noastră când am rostit: "Hristos a Înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

RUGACIUNE PENTRU DARUL EVLAVIEI.

Doamne Dumnezeul meu, Tu esti tot binele meu si cine sunt eu că îndrăznesc a vorbi către Tine?
Cel mai ticălos din slugile Tale sunt eu; un vierme al pământului, mult mai ticălos şi mai vrednic de lepădat , decît mintea poate gândi şi limba a spune.
Cu toate acestea, adu-ţi aminte , Doamne, că nimic sunt, nimic am, nimic pot. Tu singur esti bun, drept şi Sfânt. Tu poţi toate, şi pe păcătos nu îl laşi neajutat. “Adu-Ţi aminte de milele Tale” şi umple inima mea de darul Tău, Tu care nu voieşti ca să fie deşarte lucrurile Tale.
Cum voi putea eu purta, în viaţa aceasta ticăloasă, greutatea mea, de nu mă va întări mila şi darul Tău?
Nu întoarce faţa Ta de la mine, nu întârzia a mă cerceta, nu retrage de la mine mângâierea Ta, ca să “nu fie sufletul meu ca un pământ fără de apă “(Psalmul 142,6) ! Învaţămă să fac voia Ta (11); învaţă-mă să umblu în smerenie şi cuviinţă înaintea feţei Tale .
Căci tu esti înţelepciunea mea, Tu mă cunoşti, în adevăr şi mai cunoscut înainte de a fi fost născut.

BIBLIOGRAFIE:
“URMAREA LUI HRISTOS”, Editura BUNAVESTIRE Bacău-1997

Apa Sfinţită în Biserica.