Datorita faptului ca in sat nu exista biserica, locuitorii din Stejaru se duceau la slujbele de duminica si de sarbatori la biserica din Satul Dulgheru, situat la 3km distanta de Stejaru. Parcurgerea celor 3km pe jos sau cu caruta, pe timp de iarna sau de ploaie constituia o problema pentru locuitorii din Satul Stejaru si dupa cativa anii i-au hotararea sa construiasca o biserica.
Satenii hotarasc formarea unei comisii care sa se ocupe de organizarea lucrarilor si constructia bisericii. Din comisie faceau parte: Parintele Oancea Mocanu, Vajiala Dumitru, Tudoran Alon, Gheorghe B. Dumitru si Nicolae Banciu, care la terminarea bisericii va devenii dascalul acesteia.
Terenul pe care este amplasata biserica, este imprejmuit cu gard de piatra, construit de locuitorii satului cu piatra scoasa de ei din cariera satului, apoi toata curtea a fost plantata cu salcami. La inceputul anului 1934 s-a inceput constructia bisericii. Constructia s-a facut din contributia locuitorilor si cu ajutorul banesc acordat de prefectura judetului Constanta. S-a stabilit amplasarea ei in partea de rasarit a satului , langa scoala, atribuindu-i-se o suprafata de 3000m.p. plantata cu salcamii.
Pentru constructia bisericii s-a folosit piatra, caramida si ciment. Biserica a fost acoperita cu tabla galvanizata si are o singura turla. Pe partea dreapta a bisericii la o distanta de 5m, este asezat clopotul pe schelet metalic. Acest clopot a fost achizitionat din tara prin contributia locuitorilor. Arhitectura bisericii este in stil bizantin in forma de cruce si a fost proiectata de Nicolae Panait. Sculptura catapetesmei si icoanele au fost lucrate in Tulcea , in anul 1940, de mesterul Eremia Pavaluc. Interiorul bisericii nu a fost pictat. Constructia bisericii a fost finalizata in anul 1943 si tot in acelasi an pe data de 11 iunie a fost sfintita de catre Episcopul Locotenent Eugen Laiu al eparhiei Constanta si I sa pus hramul "INALTAREA DOMNULUI”.
Biserica nu poseda obiecte de valuare artistica sau documentara. O familie credincioasa din Constanta pe nume, Apolozan Dumitru si Elisabeta au ajutat financiar la constructia bisericii si au donat icoanele, obiectele de cult si o parte din cartile pentru slujba. Preotii care au slujit la acesta biserica pe parcursul acestor ani, au fost: Oancea Mocanu, Grigorie L. , Lazarov Aurel, Sarghi Mihai si Cernescu Constantin.
Parintele AUREL LAZAROV a fost primul preot care a locuit cu familia in sat, a stat cu chirie la Boranescu Ion, a fost instalat ca preot in Satul Stejaru in anul 1946 si a slujit la biserica pana pe 7 mai 1950, cand acesta din motive politice a fost arestat impreuna cu urmatorii locuitori: Nicolae Banciu, dascalul bisericii, Enache Mihalache , Corsote Gheorghe, Petre Puscasu si Radu Dobre. Dintre acestia Parintele Aurel Lazarov a trecut la cele vesnice in inchisoarea de la Aiud pe data de 6 iunie 1960. Arestarea acestora s-a produs in zorii zilei de 7 mai 1950, cand toti membrii familiei au fost scosi din case, dusi la marginea satului si tinuti culcati cu fata la pamant pana au fost adunati toti si in cele din urma i-au ales pe cei sase enumarati mai sus, i-au urcat intr-o duba iar celorlalti le-au dat drumul acasa.
Mai tarziu a urmat confiscarea averii la toti, iar membrii familiilor ramanad pe drumuri. Acesta este cel mai trist eveniment din viata satului Stejaru. In anul 1950 s-a infiintat C.A.P. Intre anii 1950-1951 ca urmare a dezvoltarii industriei in judet, multi tineri din sat parasesc satul si se stabilesc in orasele din judet si in special in Constanta. In 1954 se electrifica intreg satul iar in 1963 se construieste caminnul cultural. Din anul 1968 prin noua reforma administrativa, satul Stejaru apartine de comuna Saraiu, iar in 1964 C.P.A Stejaru a fost arondat la C.P.A Dulgheru, incep sa plece si locuitori mai varstnici, producand o depopulare masiva a satului.
Biserica nu are teren arabil in proprietatea sa. Preotii care au slujit la aceasta biserica pe parcursul acestor ani, au fost in ordine: Oancea Mocanu, Grigorie I, Lazarov Aurel, Cernescu Constantin, Sarghi Minai.
Preotul Lazarov Aurel a fost primul preot care a locuit cu familia in sat. A locuit cu chirie la familia Boranescu Ion, A fost instalat ca preot in anul 1946, si a slujit la biserica pana pe 7 mai 1950, cand a fost arestat. A murit in inchisoarea din Aiud, pe 6 iunie 1960. Numele sau fiind scris pe monumentul ridicat la Aiud in memoria detinutilor decedati in timpul detentiei la aceasta inchisoare.
In perioada 1961-1969 la biserica au slujit preotii de la Rahmanu. Din anul 1969 pana la infiintarea schitului in anul 2004, la biserica au slujit preotii din Saraiu.
Paracliser la biserica a fost Tudoran A Ion pana in anul 1964 cand a decedat.
Pe partea dreapta a intrarii in biserica la 6-7 m distanta se afla clopotul bisericii. Asezat pe schelet metalic, acesta da clopotului o stabilitate buna. Acest clopot a fost achizitionat din tara prin contributia locuitorilor satului.
Clopotul emite un sunet foarte placut si puternic, atunci cand se bate clopotul, sunetul sau auzindu-se in satele Balgiu si Dulgheru. Acest clopot in luna decembrie 1989 a fost demontat, fara aprobarea nimanui, si s-a dus la biserica din Negru Voda. Prin informatiile culese de Costica Tudoran fiu al satului domiciliat in Dulgheru si Nicolae I Tudoran fiu al satului domiciliat in Constanta s-a depistat cine a luat clopotul si unde a fost dus.
In luna ianuarie 1991 s-au prezentat la biserica din Negru Voda, au luat clopotul si l-au adus si montat la locul sau.
La Nord-est de biserica la o distanta de 300-400 m se afla cimitirul ortodox in suprafata de 4000 metri patrati. Cimitirul este imprejmuit cu zid din piatra, avand poarta de intrare in latura estica. Din cauza ca satul s-a depopulat, nu au mai fost rude sau apropiati care sa ingrijeasca si sa curete mormintele de iarba si cimitirul, acum abia mai zaresti crucile printre tufele de buruieni.
Incepand cu data de 1 martie 2004, s-a aprobat infiintarea Schitului Stejaru. La inceput cele 3 maicute sosite aici au locuit la familia Sampetru S. Nicolae.
Pe linie ierarhica schitul este subordonat manastirii Dervent Primaria Saraiu i-a asigurat, prin donatie de la proprietarii-Dumitru Vajiala, Banciu Ion, Dragnea Gheorghe si impreuna cu curtea scolii si a bisericii, o suprafata de 4 ha, pe care a imprejmuit-o cu gard din plasa de sarma si stalpi de lemn.
Pe terenul primit de fa proprietarul Dragnea Gheorghe s-au construit de catre sponsori Chiliile in numar de 6, cuprinse intr-o constructie cu etaj, care la sfarsitul anului 2008 nu erau finisate.
In anul 2006 primaria a construit o fantana, iar in anul 2008 s-a executat alimentarea cu apa de la aceasta fantana, pe baza de hidrofor.
Stareta schitului este monahia Ambrozia. Schitul este locuit de 4 calugarite. Incalzirea chiliilor este asigurata prin sobe de teracota, folosind drept combustibil lemnul.
La sfarsitul anului 2008, s-au inceput lucrarile de reparatie si consolidare a bisericii. Aceste lucrari constau in tencuirea exterioara a z.dunlor, repararea acoperisului, reparatii in interior, inlocuirea stranelor si chiar executarea in timp a picturilor in interiorul bisericii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.