TAINA SFÂNTULUI BOTEZ ŞI SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII !

BOTEZUL

165. Cine poate boteza?
Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul (Can. 46-50, ale Sf. Apostoli). În lipsa de preot poate boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului. Cum? - Afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfântă a Botezului: «Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin» (Can. 44-45 al Sf. Nichifor Mărturisitorul şi Mărturisirea Ortodoxă, partea I, Răspuns la întreb. 103, trad. cit. p. 93). Dar dacă cel botezat astfel râmâne în viaţă, atunci preotul este dator săi citească toată rânduiala Botezului, după rânduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc exorcismele şi nu se mai face Sfintirea apei, ci numai îl miruieste cu Sf. Mir, citindu-i rugaciunile care urmează de aici înainte (Ghenadie, fost Episcop de Arges, Liturgica, Buc. 1877, p. 182; Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Ed. Inst. Biblic, Bucuresti, 1980, p. 356).
166. Unde se săvârşeşte Botezul?
În pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârşirea Botezului nu numai în case, ci chiar in paraclisele din casele particulare (Can. 59, Sinod. VI ecum. si Can. 31 al aceluiasi Sinod). Numai în cazuri cu totul rare şi de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârşirea Botezului în case.
167. Cand se savarseste Botezul?
Pentru Botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple să moară nebotezati. Dacă pruncul e firav şi există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere (Con. 38 al Sf. Nichifor Marturisitorul; Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 61 si 62 (trad. rom, p. 72, 77); Rugăciune la însemnarea pruncului când i se pune numele a opta zi după naştere, în Molitfelnic (editia 1984, p. 13-14)). Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile dupa naşterea pruncului, sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.
168. Ce sunt naşii ? Care e rostul lor la Botez şi care sunt datoriile lor faţă de fini?
Naşii sunt persoanele în vârstă care însoţesc pe prunc la Botez, răspunzând şi făcând cuvenita marturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sunt parinţii sufleteşti ai pruncului, nascandu-l pentru viaţa cea nouă, în Duhul, aşa cum parinţii l-au născut pentru viaţa cea trupească. Sunt totodată garanţi (sau chezaşi) ai acestuia în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, chezăşuind ca pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun credincios (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca, VII, 3, trad. rom. de Pr. C. Iordachescu, 1932, p. 150-152 si Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p. 76).
Naşul trebuie să fie creştin ortodox (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p.73 si Randuiala înaintea Sf. Botez, în„Molitfelnic”, ed. 1937, p. 14) şi bun credincios, în vârsta şi de acelasi sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi parintii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morala a finului său şi la vremea cuvenită sa-l înveţe adevărurile credinţei creştine. Sa-i fie învăţător şi îndrumător în cele sufleteşti, sârguindu-se a face din el un bun credincios şi vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş şi sa-l respecte, la fel ca pe parinţii săi după trup.
169. Înainte de slujba Botezului ce rânduială se îndeplineşte pentru cel ce vine să se boteze?
Se îndeplineşte mai întâi Rânduiala la facerea catehumenului, adică se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rânduiala se face în faţa uşilor bisericii, în pridvor, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de pacatul stramoşesc, nu e madular al Bisericii şi nici cetăţean al cerului ale carui usi ni le deschide numai Botezul (Simion al Tesalonicului, Despre tarnosirea bisericii, cap. 155, trad. rom. p. 129).
170. Care sunt partile principale ale slujbei facerii catehumenului?
Sunt: exorcismele, lepadarile şi împreunarea cu Hristos.
171. Ce sunt exorcismele?
Sunt trei rugăciuni în care preotul roaga pe Dumnezeu să îndepărteze de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului.
172. Dar lepădările şi împreunarea cu Hristos ce sunt?
Sunt întreita lepădare a catehumenului sau a naşului, în numele catehumenului, de satana, urmată de întreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos.
În timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu fata spre Apus sufland şi scuipând într-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine întunericul, ci şi locaşul celui rău, al lui satana, care e numit şi„stăpânitorul întunericului”(Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12; Col. 1, 13). Urmând deci cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipă pe diavol, în semn că s-a lepădat cu totul de el şi de faptele lui, adică de păcate. Şi, dimpotrivă, atunci când catehumenul (naşul) mărturiseşte unirea sa cu Hristos, o face cu faţa spre Răsărit, căci într-acolo era zidit Raiul (Fac. 2,8), din care au fost izgoniti primii oameni în urma păcatului şi pe care ni-l deschide iarăşi Botezul şi tot de acolo ne răsare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a şi venit Lumina cea adevărată a sufletelor, Hristos, Care este numit adesea „Soarele dreptatii” sau „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78, comp. si Zah. 3, 3, 8; 6, 12 si Mal. 4, 2. Vezi si troparul Craciunului) (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza 1 mistagogigă, 4-9 (trad. rom. cit., p. 543-547); Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintete Taine, cap. 62 (trad. rom. p.74); N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cart. II, trad. rom. de Pr. T. Bodogae, Sibiu, 1946, p. 31 s.u.). Unirea cu Hristos se face prin credinţă, iar dovada se face prin marturisirea credinţei creştine, adică prin rostirea Crezului. (Când cel ce se botează e prunc, Crezul trebuie sa-l spună naşul, în numele pruncului, iar nu altcineva).
173. Cum trebuie înţelese exorcismele şi lepădarile de la Botez?
Exorcismele şi lepădările nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cei ce vin la Botez ca stăpaniţi cu adevarat de diavol, cum sunt demoniacii, îndrăciţii sau cei munciti de duhuri necurate, ele vor să spună numai ca cel ce nu-L are încă pe Hristos se află în robia păcatului, şi deci în puterea diavolului, care stăpâneşte pe cei în păcat, sau în afara harului (Efes. 2, 2). Din aceasta robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi lepădări, trecandu-l sub puterea lui Hristos, Stăpânul nostru cel adevarat şi bun.
174. Care e prima parte de seamă a slujbei Botezului?
Este sfinţirea apei pentru botez, printr-o ectenie şi o lungă si frumoasă molitvă, în care preotul se roagă pentru sine însuşi, ca Dumnezeu sa-i ajute să săvârşească cu vrednicie Sfânta Taina, pentru cel ce se botează şi pentru sfinţirea apei prin harul şi puterea Sfântului Duh.
175. Care e a doua parte de seamă a slujbei Botezului şi ce simbolizează ea?
Este ungerea celui ce se botează cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la mâini şi la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat atunci de către preot, printr-o rugăciune deosebită, şi din el preotul toarnă în apa botezului, de trei ori, crucis. Ungerea înseamnă mai multe lucruri:
a) Întâi, ca untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semnul milei şi al bunătăţii dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost izbavit din noianul păcatelor, aşa cum ramura de maslin, adusă de porumbel lui Noe, era semnul împăcării mâniei dumnezeieşti şi al izbavirii din potop (Fac. 8, 11). Căci apa potopului a fost preânchipuirea Botezului, precum ne învaţă Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preînchipuia pe Duhul Sfânt (Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p. 77).
b) Al doilea, ne aduce aminte de ungerea cu care erau unşi în Legea veche arhiereii, împăraţii şi proorocii, cu care a fost uns însuşi Mântuitorul, „Unsul Domnului”(IRegi 10,1, 5;Isaia61, l;Luca4,18;Fapte 10,10, 38) şi la care ne-a facut şi pe noi părtaşi, căci însuşi numele de „creştin” vine de la cuvântul grecesc Hristou, care înseamnă „uns”514 (A se vedea rugăciunea respectivă (pentru binecuvântarea untdelemnului) din Molitfelnic ed. 1984, p. 35; N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cart. II, trad. rom. p. 34).
c) Al treilea, ungerea închipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos şi învierea împreuna cu El.
176. Care este a treia parte de seama a slujbei Botezului şi ce închipuie ea?
A treia şi cea mai de seama parte a slujbei Botezului este însăşi săvârşirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului de către preot în apa sfinţită din cristelniţă, cu cuvintele: «Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), în numele Tatalui (la întâia afundare) şi al Fiului (la a doua afundare) şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).
Această întreită afundare arată pe de o parte ca temeiul credinţei noastre e Sfânta Treime, iar pe de alta închipuie cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12, 40); prin afundarea în apă se închipuie moartea noastră pentru viaţa în păcat, de până aici, şi îngroparea noastră împreună cu Hristos; iar prin ieşirea din apă se închipuie învierea noastră împreună cu El, pentru viaţa cea noua întru Hristos (Asezamintele Sf. Apostoli, cart. III, cap. 17 (trad. rom. cit., p. 100); Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, 12 si Cateheza II Mystag., trad. rom. cit., p. 98, 551-554; Dionisie Pseudo-Areopagitul, op. si trad. rom. cit., cap. II, 3, p. 86; Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, art. IV, cap. 9, trad. cit., p. 248; Sf. Gherman al Constantinopolului, op. si trad. rom. cat., p. 4-5; N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cart. II, trad. rom. cit., p. 26, 37 si u.); Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62-64, trad. rom. p. 77, 79-80).
Prin Botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtaşi morţii şi Învierii lui Hristos, intrăm într-o viaţă nouă, suntem morţi pentru păcat şi viem pentru Dumnezeu (Rom. 6, 3-11).
Cristelniţa şi apa botezului este pentru noi mormânt şi maică duhovnicească, născându-ne pentru Hristos şi ţinând deci locul pântecelui celui curat al Fecioarei din care S-a născut Acesta(Sf. Simion al Tesalonicului, loc. cit).

UNGEREA CU SFÂNTUL MIR
177. Când se săvârşeşte a doua Taină, adică Ungerea cu Sfântul Mir?
În Biserica Ortodoxă această Sfântă Taină se împărtăşeşte creştinului îndată dupa Botez; de aceea, rânduiala ei nu alcătuieşte o slujbă aparte, de sine statatoare, ci e împreunată cu aceea a Botezului, ca o prelungire a ei.
178. Ce este Sfântul Mir?
Este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregătit (fiert) după o rânduiala anumită în fiecare an, în primele trei zile din săptămâna Patimilor şi sfinţit de către Patriarhul Ţării, joi în aceeaşi săptămână, la Liturghie. Se împarte episcopilor şi tuturor bisericilor. Prin mulţimea mirodeniilor din care e făcut, el închipuie mulţimea şi felurimea darurilor şi puterilor Sfântului Duh (Ibidem, cap. 65, 71, trad. rom. p. 80 şi 84). Sfântul Mir e folosit nu numai la a doua Taină, după Botez, ci şi la sfinţirea antimiselor şi a bisericilor.
179. Cum se face ungerea cu Sf. Mir şi ce închipuie ea?
După săvârşirea Botezului, preotul citeste îndată o rugăciune în care roagă pe Dumnezeu să învredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir şi de împărtăşirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, făcându-i semnul crucii: la frunte, pentru Sfinţirea minţii şi a gândurilor; la ochi, nări, gură şi urechi, pentru sfinţirea simţurilor; la piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi a dorinţelor; la mâini şi pe picioare, pentru Sfinţirea faptelor şi a cailor creştinului. De fiecare dată zice cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”. Aceste cuvinte sunt luate din a doua epistola a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, unde spune: „Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi întru Hristos şi ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului întru inimile noastre” (11 Cor. 1, 21-22).
Ungerea aceasta este deci semnul darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip vazut asupra Mântuitorului şi asupra Sfinţilor Apostoli şi Care acum ni se dă şi nouă, după botez, în chip nevăzut (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza a treia mystagogica, 1-4 trad. rom. cit. p. 555-558); Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica cart. IV, cap. 9, (trad. rom. cit., p. 252); Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 64, trad. rom. p. 80; vezi şi Ruigăciunile Sfinţirii Sf. Mir). Prin ungere, noul botezat este un nou Hristos, adică uns al Domnului, caci cuvântul grecesc XPISTOU înseamnă uns (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 43 şi cap. 65, trad. rom. p. 64 si 80, 83, comp. şi N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cart. III, trad. rom. p. 71-80 (unde sunt zugrăvite cu deosebită maiestrie efectele sau roadele Sf. Mir pentru viaţa duhovnicească)).
180. Care sunt părţile următoare ale slujbei?
Înconjurarea mesei botezului, spalarea pruncului şi tunderea părului.
181. Cum se săvârşeşte şi ce semnifică înconjurarea mesei botezului?
Slujitorii, împreună cu naşul şi pruncul, înconjoară de trei ori cristelniţa şi masa pe care este Sfânta Evanghelie, cântănd imnul: „Caţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia”, luat din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni (3, 27). Această inconjurare, în forma de horă, este semnul bucuriei Bisericii pentru primirea în sânul ei a unui nou credincios al lui Hristos. După aceasta, se citeste Apostolul din epistola către Romani (6, 3-11), în care Sfântul Apostol Pavel arată însemnătatea şi efectele botezului, apoi Evanghelia de la Sfântul Matei (28, 19, 20), în care se cuprind cuvintele cu care Mântuitorul a întemeiat Taina Botezului.
182. Cum şi pentru ce se face spălarea pruncului, după ce a fost uns cu Sfântul Mir?
După ce preotul rosteşte mai multe rugăciuni pentru păstrarea neştirbită a darurilor Botezului şi Sfântului Mir în noul botezat, udă în apă faşa pruncului şi stropeşte întâi faţa acestuia, apoi spală toate locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, ştergând Mirul rămas, pentru a-l feri de o eventuala pângărire.
183. Cum şi pentru ce se face tunderea părului la cel ce se botează?
Dupa alte rugăciuni, preotul taie cruciş câteva fire din creştetul pruncului şi le pune în cristelniţă rostind cuvintele: „Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (N) în numele Tatalui...” etc. La popoarele vechi, părul capului era privit ca un semn al puterii şi tăriei bărbateşti (Jud. 16,18-20); de aceea tunderea lui închipuie predarea desăvârşită a noului botezat în stăpânirea şi sub ascultarea lui Dumnezeu, întru Care s-a botezat şi Care-i este de acum cap sau conducător. Fiind făcută cruciş, tunderea e şi pecetea lui Hristos; iar întrucât părul este un produs al trupului, tunderea lui alcătuieşte şi o pârgă sau o jertfă a trupului omenesc, adusă lui Hristos, de aceea, părul tăiat nici nu se aruncă oriunde, ci se pune în loc curat, de obicei în cristelniţă (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, c. 67, trad. rom. p. 80-81).
184. Cum se termină slujba Botezului şi a Ungerii cu Sfântul Mir?
Se termină cu o scurtă ectenie întreită pentru prunc şi pentru naş, după care se face otpustul. Preotul împărtăşeşte apoi pe prunc cu Sfintele Taine în faţa uşilor împărăteşti.
Astfel, după ce pruncul s-a curăţit de păcatul strămoşesc prin Botez şi după ce, apoi, a dobândit pecetea darului Sfântului Duh, primeşte Sfânta Împărtăşanie, căci aceasta este sfârşitul şi coroana Tainelor; prin ea noul creştin se uneşte desăvârşit cu Hristos, devenind astfel mădular deplin şi adevărat al Bisericii, Trupul lui Hristos (Comp. Sf. Simion al Tesalonicului, ibidem, cap. 68, trad. rom. p. 81).
Bibliografie: "INVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ"